VIAŢA DE ZI CU ZI

Să fim serioși, după șase ani nu mai ai ce povesti

În mod clar după șase ani nu prea mai ai atât de multe de povestit. Eu aș zice că după patru, dar poate a fost doar cazul meu deși, când mă uit în jur, șase este punctul de cotitură cam pentru toți. Nu te mai trezește nimeni în toiul nopții cu diverse dorințe năstrușnice, nu te mai bate nimeni la cap, nu te mai solicită nimeni, ba din contră e o bucurie când sunteți în camere separate

Primii doi ani sunt intenși, plini de pasiune, de agonie și extaz, în fiecare zi ai o nouă poveste pe care ai vrea să o împărtășești celor din jur, o nouă întâmplare, ceva ce n-ai mai trăit până atunci, ceva ce musai face istorie în cercul tău strâmt. Chiar și întâmplările alea care te fac să plângi până la urmă au hazul lor, își găsesc locul în galeria de amintiri valoroase. Pe urmă, între doi și patru ani lucrurile se mai liniștesc, povești mai sunt dar nu așa de multe, sau nu le mai trăiești tu atât de intens. Simți că parcă ai mai trecut prin ele, puține te mai surprind, puține îți mai aduc fluturi în stomac sau te fac să pui mâna pe telefon și să împărtășești cu cineva. Parcă nici poze nu-ți mai vine să mai faci.

Și pe urmă vine ziua aia când îți dai seamă că nu mai ai ce să spui. Încerci, te străduiești să găsești ceva care ar putea să fie interesant, dar cuvintele parcă refuză să se alinieze în mintea ta. Te bucuri de tăcere și de liniște, de viața banală cu rutina ei.

Asta e, copilul a făcut șase ani. Dormi toată nopatea, deci nu ți se mai întâmplă nimic wow, ești ca toți ceilalți, noaptea dormi, merge, se îmbracă singur, a început să zică toate cuvintele corect, ba chiar prea multe, te mai surprind doar alea care nu-s în Dex, dar hei, oricum o să le învețe și știai că e precoce. A început să mănânce, sau mă rog, te-ai obișnuit tu cu faptul că poate supraviețui cu două coji de pâine înmuiate în zeamă de murături, că doar gusturile nu se discută.

Ai trecut și de momentul când ai pocnit de mândrie că mânca-l-ar mama și-a luat singur rahatul din oliță și l-a pus în WC (cu mâna). Nici nu mai ai frustrarea că știe sau nu chineza și indocurcupaleza de la 10 luni, a început să mai alerge și el mingea, mai dă oleacă și din mâini când îl duci la bazin, nu se mai scufundă ca pietroiul, una peste alta nu mai face nimic spectaculos. Deși dacă stau să mă gândesc bine ar fi ceva, te ignoră cu o grație suverană și nu ratează niciun moment ca să-și afirme independența față de tine.

Poze nu te mai lasă să-i faci când vrei tu, că doar nu mor caii când vor câinii, de pupat la orice oră și în orice situație te-ai lins pe bot iar cea mai mare drăgălășenie de care este capabil este să se spele pe dinți fără să fie nevoie să-l ameninți sau să vină la masă fără să-ți spună că îi ruinezi viața cu pretențiile tale. Eu însă mă bucur de perioada asta de liniște căci am așa o presimțire că adolescența o să-mi umple tolba de snoave 😛

Sursa foto: pexels.com

GÂNDURI BLONDE

Hai că s-a dat startul la detox

Pentru cei care ați deschis televizoarele mai târziu am o veste de proporții pantagruelice; s-a dat startul detoxului de iarnă, vedeți să nu-l ratați. În cazul în care nu ați fost atenți la detalii vă reamintesc faptul că în cultura românească există patru perioade mari de detox, pe care orice creștin cu frică de Dumnezeu le urmează cu sfințenie. Primul detox debutează în prima zi de post a crăciunului, că doar păcatele mele nu intri în post plin de spurcăciuni. E ca și cum te-ai duce la spovedanie cu jumări în buzunar.

Apogeul acestei prime cure de detox o reprezintă ultima săptămână de dinainte de crăciun când cantitățile de fasole ating valori istorice, că doar se știe din moși strămoși calitatea de necontestat a fasolei în curățarea trupească. Nu dau detalii că înțelegeți voi. Nevoia de purificare este dovedită științific, pentru a putea învinge lupta cu porcul pe care orice creștin evlavios trebuie să-l dovedească între crăciun și revelion. Practic dacă n-ai avut măcar o dată greață, o colică sau n-ai crescut vănzările de digestive, ai ratat sărbătorile.

Nici nu începe bine anul nou că și debutează a doua perioadă de detox, cea care te pregătește psihic și fizic pentru runda trei, cea din postul paștelui, care este urmată apoi de apogeul detoxului, ăla dinainte de vacanța de vară. Detoxului ăsta de vară nu-i scapă nimic. Până și musca se pregătește să arate bine în bikini, mai ales că s-a dovedit faptul că este total nerelevant cât și ce mânânci, cât și dacă faci sport, atâta timp cât ai toxine în corp.

Atenție, detoxul ăsta are și el regulile lui, nu se face așa, după ureche. Începe cu convingerea clară că ești plin de toxine pe care doar câmpuri întregi de spanac pisat cu zmeură, khale și kiwi le pot îndepărta. Pentru un rezultat garantat se adaugă lămâie, pepene, și fructe. Doar fraierii și neinițiații cred că organismul e capabil să se descurce cu ceva dacă nu-l inunzi cu bălării și fructoza din fructe (care dacă n-ați aflat este zahăr) sau îți pun întrebări de genul cum, cum mă face el spanacul curat ca un prunc nou-născut?

Eu în toată ecuația asta am două necunoscute. Bine, am mai multe, dar pe alea nu le află nici Pitagora. Prima, de ce naiba trebuie să mănânci ca porcul de sărbători? De ce ai nevoie taman de zilele astea și nu poți să faci lucruile metodic, tot timpul anului? De ce vrei să câștigi un sprint când ai putea să țintești spre maraton? Bun, acuma să zicem că așa a fost să fie și a trebuit să ții steagul în familie și pe tine a fost nădejdea să mănânci și să bei. Asta îmi ridică a două întrebare, de ce nu poți să slăbești fără detox? Ai decis că vrei să intri iar în blugii ăia șmecheri cu care ai făcut ravagii la banchetul dintr-a 11-a, ok, de ce nu poți să slăbesti cu tot cu toxine? Întreb pentru un prieten.

Sursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Lego este un joc esențial pentru creșterea abilităților intelectuale

Știați asta? Nici eu. Ca să fiu sinceră până acum vreo 10-15 ani nici n-auzisem de Lego. La noi la țară corbii cu noutăți ajungeau mai greu. Noi băgam șireturile la pantofi, puneam borcane unele peste altele. sticle, cărți și în general tot ce mai găseam prin casă și se preta încercării unui echilibru fragil. Ăia care aveau superimaginație reușeau să fac și un fel de rachetă sau mașină din suprapunerea divreselor obiecte aflate prin casă, dar era evident necesra ca și privitorul să aibă o suoer creativitate ca să vadă racheta sau orice o fi fost ea.

N-aș zice că lipsa acestui joc mi-a impactat puternic copilăria și dezvoltarea, sau poate da și nu-mi dau seama. După ce am devenit părinte mi-am luat și eu în serios jobul de îmbogățire a productărilor de jucării și am cumpărat tot ce era trendy, ba chiar am și înscris copilul la un club de Lego, sper să mă poată ierta într-o zi. A fost chiar o perioadă când ăsta era cadoul cel mai cool de oferit și de primit. Încă mă mai chinui să scap de toate piesele alea mici, mici, împrăștiate prin locuri din casă în care nu credeam că poate să încapă vreo piesă.

Doar că am citit de curând că am trecut degeaba prin viață dacă n-am înțeles ce aduce Lego în dezvoltarea copilului meu. Dacă n-a avut toată colecția de la duplo încoace practic i-am ratat viitorul. N-are cum, este absolut imposibil ca intelectul lui să se dezvolte dacă a pus grămadă cuburi obișnuite și nu Lego. Faptul că n-a învățat spăscrie al 3 ani și să vorbească două limbi străine îniante să o vorbească p-aia de la mă-sa e consecința directă și unică a lipsei de joc cu lego

După umila mea părere acest joc este o investiție nerentabilă. Te chinui și câteva ore la un moment dat, ca să asamblezi o jucărie cu care ulterior nu te poți juca. Și doar știm bine că visul oricărui copil cu vârste între 6-11 ani este să asude să facă o jucărie pe care să o pună pe un raft și să se mai uite din când în când la ea să fie sigur că nu s-a umplut de praf. Mai ales dacă este băiat și i s-a promis un aruncător de bombe sau o navă spațială care aruncă și ea ceva. Știm cu certitudine că n-are nicio frustrare dacă la prima utilizare începe să piardă din piese, asta în cazul în care s-a gândit să o folosească.

Îmi amintesc și acum de un joc la care a trebuit să fixez pe o grămadă de cuburi care reprezentau un tractor, o nenoricită de capră. După ce m-am chinuit eu să pun pârdalnica de capră în echilibru, copilul s-a gândit să pună tractorul în mișcare și a acționat îniante să reușesc eu să-l opresc. Ia ghici cine s-a chinuit toată ziua să puna capra la loc? Dar uite că m-a descurcat cu treaba asta fără să fi făcut Lego în copilărie. Sau poate d-asta mi-a trebuit atâta timp?

sursa foto: pexels.com

GÂNDURI BLONDE

Blondele se prind mereu ultimele

Știți zicala cu nu știe bărbatul ce știe tot satul? La fel e și la blonde, ele află ultimele absolut orice. De exemplu subsemnata a avut nevoie de vreo cinci ani ca să se prindă că tehnologia a depășit granițele țării. Cu mare greutate am aflat și eu că ai TV oriunde chiar și pe abonamentele din România. Evident că nu m-am învrednicit să caut aceste detalii atunci când m-am mutat la regină și dacă nu vroia copilul să vadă UEFA, muream proastă. Muream proastă și cotizând la Virgin media.

Acum nu mai mor proastă cotizând la capitaliștii ăia cu față inumană, ci uitându-mă la reclamele care cutreiera televiziunile patriei. Aș fi putut să fac o colecție demnă de zmeura de aur, dar n-am putut să trec de prima reclamă. De sărbătorile acestea am avut o reclamă care m-a obsedat și m-a urmărit. Am întors-o pe toate părțile, am analizat-o cadru cu cadru, am intrat în pielea marketerului, a clientului, a blondei, nu m-am prins neam ce vrea să transmită ea muritorului de rând.

Pe scurt avem una bucată Moș Crăciun, sau așa înțeleg eu, destul de cool-trendy, cu sanie motorizată, care primește listă de cumpărături de la soață. Și chiar dacă e moșul, nu se descurcă chiar cu magie, ci se duce la Kaufland. Ajunge acasă și intră pe coș, deci chiar e moș crăciun, doar că cei trei copii din dotare au barbă, unul este bebeluș, iar consoarta îl ia la rost pentru că a întârziat. Ei, ce trebuie să înțeleg eu de aici? Care este mesajul cu kinderii bărboși și moșul trendy?

Vă rog dacă ați înțeles mesajul să mă luminați și pe mine. Poate am deschis eu teevizorul mai târziu și a fost un teasing, o emisiune cu explicații despre cum să înțelegi reclama aceasta și am ratat-o

Sursa foto: pexels.com

GÂNDURI BLONDE

Că doar nu era să termin anul fără rezoluții

Evident că după ce mi-au trecut aburii de alcool ai nopții de Revelion m-am apucat să iau marile decizii pentru anul care tocmai a început. Să nu-mi spuneți că voi nu v-ați hotărât deja care-s lucrurile alea pe care musai le veți face anul acesta, pentru că nu vă cred.

Așa cum era de așteptat lista a început cu – voi slăbi, de fapt cu voi face mai mult sport. Și de luni mă apuc, parol. Anul acesta chiar o să port slipul ăla XXS pe care l-am cumpărat acum șase ani. Nu-mi dau termene, n-are rost să pun presiune pe mine, dar la 31 decembrie voi purta slipul ăla, chiar dacă o să taie în carne vie.

  • o să mănânc zahăr, muult zahăr
  • o să fac prăjituri de cel puțin trei ori pe săptămână
  • o să termin rezerva de vin din casă
  • o să rămân un animal carnivor
  • am să refuz să citesc vreo carte sau vreun articol despre parenting, și am să merg în continuare pe instinct
  • o să-mi las chackrele nedesfundate
  • o să fiu critică, dap mai critică decât sunt deja, practic îmi propun să nu ratez nicio șansă la acest capitol
  • o să trăiesc tot anul fără mindfulness, doar așa să văd și eu cum
  • o să continui să rămân nedezvoltată personal și nici n-am să caut să fiu în armonie și echilibru cu mine. Am să râd când am să am chef și am să mă cert aprig când mi-o veni mai la-ndemână
  • o să mă cert cu vecinii care fac zgomot și cu vânzătorii nepoliticoși, de fiecare dată
  • o să reușesc să fac cozonacii perfecți, așa cum îi făcea bunica (probabil tot prin decembrie)
  • o să beau orice băutură colorată cu paiul și doar cu paiul, așa să-mi ajute Dzeu la albul dinților
  • o să râd mai mult, chiar și ca proasta de ce-mi aduc aminte
  • o să văd toate spectacolele de teatru de la Londra, TOATE
  • n-am să caut fericirea, o să o las pe ea să mă găsească dacă vrea, că doar îmi știe adresa
  • o să fie anul meu, AL MEU, ăla în care o să fac doar ce vreau, când vreau și cum vreau.

Și dacă o mai rămâne timp și loc o să citesc mai mult, nu de altă dar în curând teancul de cărți de pe noptieră va fi mai înalt decât veioza. Ce-mi doresc însă cel mai mult este să am curajul să fiu eu, fără să mă mai gândesc la faptul că bunătatea este considerată semn de slăbiciune.

Sursa foto: pexels.com

GÂNDURI BLONDE

De ce au masacrat colindul?

În fiecare an de, Crăciun, apare un colind complet neinspirat, ba aș zice chiar nasol, însoțit de cel puțin două reclame pentru care eu, dacă aș fi clientul, aș cere agenției banii înapoi.

În ultimele trei zile am fost foarte ocupată să mănânc și să beau, mă mir că n-am ajuns la spital, așa că n-am avut timp să mă uit la televizor iar la radio nu m-a marcat nimic decisiv, decât ceva cu sprâncenele Anastasiei. Dar astăzi, când ficatul pur și simplu s-a răzvrătit și mi-a distrus viața socială, am dat drumul la TV să ascult și eu niște muzică, în mintea mea blondă sperând la Merry Xmas, Moșule ce tânăr ești, Leru-i ler, colinde și dulcegării de genul.

Nimic mai greșit. Însă după vreo jumătate de oră de așteptare a apărut și un colind. M-am bucurat ca în dimineața de Crăciun când am văzut că am primit și eu ceva sub brad. Asta până au început versurile. Oi fi ignorantă, poate nu-s în stare să mă adaptez la trend sau să înțeleg gluma sau arta, dar melodie mai stupidă decât asta n-am auzit de câțiva ani buni.

În primul rând Moșul face cadourile jumi-juma, pardon costul lor, pentru că este în criză. Artiștii , cu vreo două-trei excepții sunt necunoscuți, eu n-am reușit să-i identific, dar o fi fost infuzie de talente în ultimul an și jumătate de la plecarea mea din țară, așa că mă abțin de la alte comentarii, mai ales că este colind All Stars!

Fiecare strofă este inundată de versuri într-o notă optimistă cu familia care nu s-a văzut de un an și n-are ce-și povesti, dar sunt fericiți de nu mai pot că mai au o ocazie de ceartă, cu ăia care mănâncă mult sau cei care plimbă prin față farfuria cu sarmale. Lovitura de grație apare la final, când doi flăcăi îl iau la rost pe Moș pentru că se deplasează noaptea ca hoții și evident că nu ratează ocazia să atingă și tenta politică.

Am ascultat și iar am ascultat în speranța că aud și partea pozitivă a cântării, că aud urările de bine de sărbători fercite, știți voi, ”most wonderful time of the year”. Mă tot întreb ce au vrut să spună compozitorul și textierul, ce mesaj au vrut ei să transmită muritorului de rând care n-are talent să creeze frumosul și mai e și cârcotaș când îl crează altul!

De ce nu se poate un cântec de iarnă care să aibă i niște cuvinte normale? Pricep, poate că s-a dorit ceva haios doar că linia între glumă și gafă e foarte fină. Vă las linkul aici că poate n-ați avut ocazia să ascultați minunăția asta și e păcat să o ratați!

Sursa foto: pexels.com