VIAŢA DE ZI CU ZI

Pentru toate mamele puternice din lumea aceasta

Când a făcut fi-miu prima dată febră am crezut că este sfârșitul lumii, la primii muci care nu se mai opreau credeam că o să mor, iar când a făcut pneumonie am plâns două zile. Când am văzut acest spot mi-a fost rușine și mi-am promis că nu o să mă mai plâng niciodată de o tuse și un nas înfundat.

La Mulți Ani tuturor mamelor puternice din lumea aceasta! Celoralalte, ne doresc să avem copii sănătoși și să nu fim niciodată nevoite ”să fim putenice”

VIAŢA DE ZI CU ZI

Studiile despre dieta keto în cancer – ghid explicativ

N-am făcut niciodată mare caz de faptul că am terminat facultatea de medicină, am încercat cât de mult am putut să nu fac pe deșteapta, contrar a ceea ce te învață în facultate, și să nu le arunc oamenilor în față ”băi, eu știu mai bine pentru că am făcut șase ani de școală în plus”. Nici nu m-am prea luat în gură pe rețelele sociale cu cei care cred că dacă au fost răciți o dată în viață sunt deja profesori doctori. Dar nu mai pot. Cum bine zicea un cunoscut, ”tu n-ai vacanță câtă școală am eu”

În ultimul timp nu mai pot să tac, în special când aud cum dietele vegane și keto tratează cancerul! Da, ați citit bine, îl tratează, de fapt îl vindecă. Nope, nu sunt adjuvant, nu sunt ”terapie” alternativă, sunt terapie curativă. Nu știu de ce cei care fie sunt diagnosticați cu cancer, fie au pe cineva în familie diagnosticat cu cancer cred că dacă mănâncă bălării crude și o ard pe dietă low carb au descoperit Sfântul Graal! Medicii îi mint, le ascund adevărul, iar ei vor face cercetare spre binele poporului, ca să învețe și alții din ”luminăția” minții lor. Până la ei nimeni n-a vrut să descopere adevărata cauză a cancerului, nimeni n-a avut curajul să dea cărțile pe față, nimeni n-a vrut să vindece cancerul, ei și doar ei au priceput cum e treaba cu microbilogia cancerului. Da, totul este o conspirație mârșavă.

Când nu mai au argumente te lovesc cu studii. Ei, aici eu mă decompensez, când îmi vine cineva fără pregătire medicală cu studii. Cu riscul de a părea lipsită de modestie, îți trebuie ceva ani și practică pentru a învăța să citești un studiu. Și nu mă refer la grafice ci la cum să-l interpretezi, să evaluezi dacă studiul ăla e frecție cu diană la picior de lemn, e echivalent cu un studiu făcut de mine pe scara blocului sau chiar are valoare. Când evaluezi un studiu contează numărul de pacienți, cum a fost făcut designul studiului, cât de restrictivă a fost selecția pacienților, cum s-a făcut repartizarea pacienților pe fiecare braț de tratament, câți pacienți au finalizat studiul pe fiecare braț, este dublu orb sau nu, este post marketing sau ce fel este, care este obiectivul studiului, a fost atins obiectivul primar, care este p-ul, intervalul de timp în care s-a efectuat studiul, efectele adverse și așa mai departe! Nu mai pomenesc de fereastra terapeutică să nu spună keto-guru că-i înjur de mamă.

Să zicem că fac eu un studiu care să demonstreze că blondele sunt mai deștepte decât brunetele. Plecăm de la premiza că fac selecția perfectă a domnițelor, eșantionul este suficient ca să-mi ofere semnificație statistică, totul este ca la carte. Vin rezultatele care-mi arată că în realitate nu există diferențe între cele două grupuri și blondele sunt la fel de deștepte ca brunetele (pfuu, măcar atât). În plus, rezultatele din săptămâna 12 arată că brunetele sunt puțin mai deștepte decât blondele. Descopăr însă că blondele sunt mai frumoase, au pielea mai albă și picioarele mai lungi. Cum să vă zic eu, am ratat studiul!!! Dap, am ratat obiectivul primar, ba în plus am arătat și că rezultatele nu sunt constante, nu uitați de săptămâna 12. Degeaba am descoperit că sunt frumoase blondele și glumețe, adică obiective secundare, dacă l-am ratat pe ăla primar. Aaa, și am descoperit că blondele vin târziu acasă, deci avem probleme de safety!! Acest studiu se încadrează în categoria: frecție sau epic failure, la fel ca studiile cu diete keto în cancer!

La majoritatea studiilor cu adevărat importante, publicate în reviste de prestigiu nici măcar nu ai acces dacă nu plătești o taxă. Lucrând în industria pharma de atât de mulți ani am învățat cam ce înseamnă să-ți fie acceptat un studiu pentru publicare în JAMA sau BMJ și ce înseamnă în Viața Medicală.

Vă rog eu mult de tot să nu vă luați după astfel de ”guru”. Cel mai prost medic este de 1000 de ori mai pregătit decât cineva care a studiat medicina la Facultatea Google. NICIO DIETĂ nu vă vindecă de cancer. NICiUNA, NICIODATĂ! Nu vă riscați viața cu diete când medicina a ajuns atât de departe. Viața este prea frumoasă ca să o pierdeți pentru o legătură de pătrunjel cu quinoa, chiar dacă sunt organice. Nu toate cancerele sunt la fel, nu toți pacienți sunt la fel, de aceea nu există o singură soluție universal valabilă. O dietă echilibrată poate ajuta imunitatea unui organism deja slăbit de boală și o imunitate bună poate face minuni! Doctorii pot face minuni, nu dieta keto!

Sursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Vrei să fii Valentina mea?

Începând de astăzi a debutat trigonul negru pentru bărbatul român (valentin, 1 martie, 8 martie), ba dacă iau în calcul și vestitul Dragobete (dacă iubita este adoratoare de tradiții românești), care vine puternic din urmă și-i suflă în ceafă lu` nea Valentin cât e el de sfânt, aș zice patrulaterul negru. Prin urmare vine o perioadă de care bărbatul romăn vrea să se ascundă mai ceva ca de triunghiul bermudelor, căci n-ai cum să scapi din capacana întinsă abil de femei și marketeri și orice ființă de sex masculin peste 12 ani trebuie să participe la ritualul, demonic ar zice unii, de adorare a consoartei. Peste tot pe unde mergi ești înconjurat de inimioare roșii și cupidoni gata să-ți plaseze o săgeată în biata inimioară și să le ducă în pragul isteriei pe toate femeile.

Astzăi la birou vreo doi colegi se plângeau de ziua fatidică și cerșeau disperați idei de cadouri. Am vrut să le trimit clipul lui Paul Combinatozaurus, dar din păcate este numai în română

VIAŢA DE ZI CU ZI

Dar cu gâsca ce-ai avut?

N-aș spune despre mine că sunt cel mai ascuțit creion din penar, dar nici super blondă nu sunt, adică dacă mă duci la gară iau trenul. Prin urmare este foarte posibil ca în primele cinci minute după ce mi-ai zis ceva să mă pierd și să nu-mi găsesc cuvintele, dar dacă fac o recapitulare, cum am învățat eu la corporație ca la sfârșitul conversației să recapitulezi faptele și acțiunile, revin ca VanDamme dintre dărâmături.

Am o colegă care este mare activistă a drepturilor animalelor. Eu sunt carnivoră convinsă și am și haină de balnă, deci vă imaginați că avem divergențe mari de opinii. Da, dorm noapte liniștită știind că un animal, sau mai multe, s-au sacrificat ca să-mi țină mie cald la șale, așa cum dorm noaptea liniștită când știu că animal s-a sacrificat ca să-mi ajungă mie în stomăcel. Asta este, cineva trebuie să ajungă și în iad, să aibă ăia de la PETA pe cine să arunce cu vopsea, deși sunt convinsă că moartea șobolanului din care este făcută haina mea n-a distrus echilibrul cinegetic.

Doar că această colegă a mea, mai în glumă mai în serios, nu ratează nicio ocazie să-mi spună cum umblu cu mortăciunea în spate (bine că-i iarna scurtă la Londra și nu mă hărțuiește prea mult) și cum mănânc stârvuri. Ea este foarte haioasă în felul ei și de fiecare dată îmi ține adevărate teorii. Cum ar trebui să-mi imaginez că șobolanul ăla avea un nume și că nu e ok să sacrifici animale pentru binele tău, așa cum nu e ok să sacrifici animale ca să le mănânci. Unde îmi este sufletul creștinesc? Cum aș putea să o cresc pe Joiana de la primul biberon și apoi fără milă să o bag în cuptor? Sau pe Ghiță? Eu am încercat timid să-i explic faptul că Ghiță s-ar simți jignit dacă nu ar fi sacrificat pentru binele omenirii, că ăsta este scopul lui în viață deși mai sunt și niște nebuni care mai nou îi consideră animale de companie.

Este un principiu de viață pe care n-am cum și de ce să-l comentez mai ales că ea este mega simpatică. Ieri stăteam cu o prietenă la o cafea, să ne plângem de uzină ca orice angajat care își respectă fișa postului, când apare și colega mama animalelor rănite și numa ce văd că din geaca ei se zbătea să vadă lumina zilei un fulg. Cu abilități de copoi am sărit să apuc fulgul și să i-l pun în față.

M-am pus pe un râs de se scutura gâsca în geacă. Păi deci șobolanul meu e un biet animal dar gâsca Veta ce era? Cu ea ce-ai avut maică? Na, cine umblă cu mortăciunea în spate acum? Și tranșată în bucățele mici. Eu măcar am lăsat șobolanul întreg. N-are rost să vă spun că s-a prelungit vreo două ore cafeaua cu prietena mea, ca să disecăm fulgul în patru, în timp ce colega PETA a plecat cu …gâsca între picioare 🙂

Sursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Bine că am scăpat și de data aceasta

Săptămâna trecută a fost dedicată cititului. Cum am avut o clipă liberă, cum m-am ținut de activități intelectuale, căci se ridicase teancul de cărți pe noptieră de nu mai ajungeam să aprind veioza. Ultima carte de pe lista de trecut de la capul patului în bibliotecă a fost coșmar, norocul meu că au venit calamitățile și a trebuit să mă întrerup.

Știu, voi o să râdeți, dar până nu trăiești în mijlocul evenimentelor n-ai cum să înțelegi adevăratul lor impact și de pe margine poate să pară ușor. Poate ați văzut sau nu, dar săptămâna trecută Marea Britanie a fost lovită de un val crunt de orecipitații (zăpadă) și frig. Cum bine zicea o prietenă de-ale mele, această insulă tropicală nu a fost cruțată nici anul acesta.

Au fost momente cumplite, când urgia albă ne copleșise, a fost atât de mult alb încât am crezut că un vecin a văruit cu ușa de la balcon deschisă.

Zăpezile pe alocuri au atins înălțimi inimaginabile pentru ființa umană, 10 cm, în munți, iar la Londra am avut chiar și 1,8 -2,1 cm. Și cum asta nu era de ajuns, precipitațiile însemnate cantitativ (să vorbesc ca la meteo) au fost însoțite de un val de frig. Temperaturile au scăzut dramatic până la -1. Nu știu câți dintre voi ați trăit astfel de extreme, dar englezul greu încercat a înțeles că nu e de glumit cu natura și s-a ascuns în casă.

Pe bune, vienri la birou eram vreo doi fraieri rătăciți, restul au lucrat de acasă pentru că ”n-au putut să se deplaseze în condiții de iarnă”. Bine, colegul din Canada se tăvălea pe jos de râs când se plângeau ăștia în teleconferințe. Printre hohote și lacrimi le-a explicat că el acasă are doar două anotimpuri: winter is coming și winter is here și că chestia asta de afară e un fel de ploaie mai densă 🙂

Încă mai primesc pe email oferte cu ”winter essentials”, dar după Brexit kit nu mă mai surprinde nimic. E adevărat că mă tot întreabă copilul noi de ce n-am văzut iarna, pentru că i-au zis niște colegi la școală că ar fi venit. Cum să-i explic eu că: pe când era nu s-a văzut acum o văd și nu e? Mai ales că acum prognoza meteo arată așa!

Bine că ne-am revenit, și plouă așezat cum ne place nouă, căci mă speriasem rău, dacă ajungea zăpada de 3 cm și eu n-aveam lanțuri?

Sursa foto: arhiva proprie/ pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Brexit survival kit. Oare cum de au cucerit ăștia lumea?

Cred că am mai spus eu pe aici și cam pe peste tot că după 19 luni de trai în Regat tot nu mă prind cum au cucerit ăștia lumea. Știu, o să-mi spuneți că au fost câțiva cu mapa, foarte puțini, și restul cu sapa, pe principiul ”mușchii mei creier nu are”. Dacă mai aveam nevoie de ceva care să-mi întărească convingerea că doar forțele oculte i-au ajutat, ăsta e Brexit-ul.

În primul rând ei și doar ei ar putea striga sus și tare că nu mai vor imigranți după ce au colonizat jumătate de mapamond, doar englezii ar putea să spună acum ”aaaa, păi noi n-am știut de granițe și facturi, lăsați-ne să ne mai gândim” și doar ei ar putea asemui un ”divorț” cu apocalipsa, inventând BREXIT survival kit!

Kit-ul include mâncare pentru 30 de zile, conform porțiilor pentru englezi, deci un om obișnuit ar trăi 60-90 de zile, filtru de apă, în cazul în care pușchea pe limbă ajungem să bem din Tamisa (n-am nici cea mai vagă idee de ce brexit-ul ar impacta filtrele de apă ala primăriei) și gel de aprins focul. Era cât pe ce să spun că nu pricep nici chestia asta până când am citit un articol prin care se spunea că producția de hârtie igienică va fi afectată drastic. Aici m-am alarmat și am făcut stoc pentru că sigur, sigur vin vremuri căcăioase.

Fabulosul kit mai sus menționat a fost inventat de un domn deștept, pe numele lui James Blake, care a sesizat perfect lipsa acută de creier a eneglezului de rând. Și pentru că omul dă oricât pentru supraviețuire, pachețelul acesta costă modica sumă de 300 lire.

The Brexit Box includes 60 portions of freeze-dried UK favourites – chicken tikka, chilli con carne, macaroni cheese and chicken fajitas, 48 portions of dried mince and chicken, firelighters liquid and an emergency water filter. 
„Right now we are in a Brexit process that nobody has control over, we have no idea what is happening. Our government has no idea what is happening, but you can control what happens to you by taking control yourself,” said Blake. 

Numai la englezi putea să aibă succes așa ceva. Francezul ar fi zis un ”merde” și și-ar fi umplut pivnița cu brânză puturoasă și făină, iar italianul dosea paste prin canapea. Oricărui om normal ideea de provizii i se părea sinonimă cu alimente de bază, nu rahaturi semiprocesate și cu, atenție aici, termen de garanție 25 de ani. E bine, investiția e sigură. Dacă n-apare nicun cutremur, vreo zăpadă de 11 cm sau ceva inundații se pune că le-ai lăsat ceva la copii după ce mori tu!

Acum știu că o să mă luați cu d-alea, că degeaba ai materie primă dacă n-ai cum să o procesezi. Na, să mă scuzați dacă nu m-am prins exact cum stă treaba asat cu plecatul din Europa, dar pe bune dacă pricep de ce n-am mai avea gaz, electricitate sau apă. Dacă îmi aduc bine aminte englezii nu importă chiar tot, mai au și d-astea ”proudly produced in UK”, nu?

Sursa foto:pexels.com