VIAŢA DE ZI CU ZI

N-ai ce să faci, englezii n-au oameni frumoși

Am cugetat adânc până să ajung la concluzia asta. M-am uitat în toate părțile, din toate unghiurile și vă spun că numai aici există oameni urâți. Buun, foarte adevărat că pe engelzoiace nu le dă frumusețea afară din casă, ba zici că se trag cam toate din Muma Pădurii, deși nu despre asta e vorba în poveste. Dacă ați început să vă gândiți la trăsăturile fizice ați greșit, înseamnă că v-ați născut pe vremea mea și trăiți din amintiri.

Așa am crezut și eu mult timp, căci atunci când eram fată la mama acasă când ziceai de cineva că e frumos te refereai la fizic, pentru suflet găseai alte epitete. Numa că acu s-a mai schimbat treaba. Peste tot în Ro nu citesc decât: vă mulțumesc oameni frumoși, am avut ocazia să lucrez cu oameni frumoși, La Mulți Ani oameni frumoși, m-am întâlnit cu oameni frumoși, felicitări oameni frumoși, a plouat sau a nins cu oameni frumoși. Unde întorci capul mai răsare câte un om frumos de unde nici nu te aștepți.

Ai avut bunul simț să te ridici în tramvai și să-i dai locul unei bătrânici în baston? Ești om frumos. Ai lăsat o gravidă la casa prioritară la supermarket, exact, ești un frumos.  Ai mâncat cu gura închisă? Ești frumos. I-ai zis săru`mâna lu Tanti Nuți de la 5? Ești un om frumos. Nope, nu ești bun, nu te-a educat mămică-ta cum trebuie, n-ai șapte ani de acasă, n-ai respect, n-ai maniere, ești frumos!

Însă în Anglia însă n-ai să vezi asta. Îți trântesc o urare seacă sau un simplu mulțumesc, nici prin gând nu le trece să vorbească despre oamenii frumoși. Mai zic ei de câte unii că-s buni, că-s generoși, că-s de treabă, că-s altruiști, dar frumoși….nici gând.

De exemplu zilele trecute, la mine în fața blocului, o fată de vreo 19 ani se uita după cai morți să le ia potcoavele și a căzut de pe bicielată. În afară de o panică imensă în creierașul ei, nu s-a produs altă rană. Eu am văzut incidentul în timp ce intram în garaj. Până am parcat eu mașina și am ajuns la intrare erau deja 2 trecători care se opriseră să o ajute și care au stat cu ea până a venit salvarea/mămica din dotare.

Oameni frumoși? Nici vorbă, erau amândoi urâți ca munca într-o zi de sâmbătă. Buni la suflet, fără doar și poate, generoși, omenoși, cum vreți voi să le spuneți. Când în sfârșit fata a pleact nu le-a zis: thank you, you are such beautiful people, ci thank you, you are very kind!

Deci, concluzia, englezii sunt urâți și n-au nici cel mai mic simț al frumosului. Niște fraieri

La multi ani

Sursa foto:pexels.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

În mod oficial și public o urăsc pe Andreea

Sigur, întrebarea firească este: cine naiba e Andreea asta care mă scoate din minți. Este una surdă și care cred că e și ușor nătângă sau face pe șmechera. Cine are Vodafone sigur o cunoaște pe Andreea.

Anul trecut, după ce uzina s-a dispensat de serviciile mele, am decis să nu mai plătesc abonament la telefon și să merg ca-n studenție pe cartelă preplătită. Pfuuua, viață de boier, n-ai timp să consumi cât primești de 5 EUR. Când m-am mutat în Anglia, dintr-un sentiment profund patriotic, am decis să-mi păstrez și numărul românesc, și cam o dată la 3-4 luni îl și folosesc.

În mintea mea îngustă și orientată absolut fără nicio justificare pe binele clientului, am crezut că dacă ai cartelă ești anonim și în general complet neinteresant pentru rețeaua de telefonie pe care o utilizezi. Doar că împreună cu cartela a intra în viața mea și Andreea, care mi-a spulberat orice vis de anonimat.

Andreea mă sună cam de două ori pe săptămână: ”bună, sunt Andreea, consultantul tău Vodafone”. Am încercat să-i spun că io nu-s prietenoasă, că n-are rost să-și irosească timpul pentru mine, că-s și zgârcită, nimic, ea tot mă sună. Cu sunatul ăsta insistent m-aș mai descurca, pentru că de ceva vreme nu-i mai răspund, mă gândesc chiar să blochezul numărul ei permanent, ce mă enervează e că-i surdă și toantă. Dacă să zicem chiar ai proasta inspirație să vrei ceva de le serviciul de clienți Vodafone n-ai nici cea mai mică șansă să treci de ea, Andreea, și să vorbești cu o persoana civilizată.

Te ia la întrebări că cică să te ajute să ajungi mai repede unde vrei. Da, sigur, și marmota cu ciocolata. Pe urmă se preface că nu înțelege ce vrei, te pune să repeți, după care îți dă sugestii și la sfârșit îți închide telefonul. 40 de minute a durat să pot să ajung să vorbesc cu cineva. 40 de minute în care n-am fost on hold, cu muzică, așa cum era pe vremuri. 40 de minute în care Andreea m-a întrebat scopul și durata vizitei și până n-am răspuns cum a vrut ea n-am obținut nimic.

Evident că n-aveam nevoie să ajung unde m-a trimis ea, dar cel puțin am putut să vorbesc cu cineva care avea doi neuroni ce făceau sinapsă. Prin urmare în mod oficial și public o urăsc pe Andreea și mi-e dor de zilele când sunatul la client service se solda cu mesajul: ”please hold the line in order to keep your call priority”

andreeaSursa foto: pexels.com

GÂNDURI BLONDE

M-am apucat de vizionat la spartul târgului și mai bine îmi vedeam de drum

De o săptămână mă uit la Game of Thrones. Mi-a dat conașul UPc HBO GO și exact serialul ăsta mi-a sărit în ochi. Când eram în țară nu m-a atras în niciun fel. L-am descoperit târziu, chiar dacă te muți la București noutățile te caută întâi pe la tine prin sat și pe urmă la capitală. Nu m-a impresionat așa că l-am pus pe hold.

Dar na că a venit și momentul lui. Atâta am auzit de bine despre el încât n-am putut să mă opun. Am pregătit cafeaua, sticla de vin și am început să urzesc explicații pentru lipsa mea de le servici în săptămâna următoare. Eram precisă că o să las copilul nespălat și nemâncat, că-mi iau concediu, că nu mai fac duș și nu mai mănânc până nu ajung la seria 7, după care încep să scriu la producători și să-ntreb când vine continuarea. Era în minte mea un fel de THE SERIES, adică încununarea tuturor serialelor care au existat vreodată pe planeta Pământ și nu numai.

Greșit. La al doilea episod m-a luat somnul și am făcut eforturi majore să urmăresc până la episodul 7. Acolo m-am oprit, căci nu mi-a intrat filmul la corazon, e prea multă violență și nuditate gratuită. Mda, pricep că se dorește crearea cât mai fidelă a unor vremuri apuse, dar cred că poți să o faci și mai puțin explicit. Știu, o să spuneți că puțin sex și goliciune n-a dăunat nimănui, dar pe cuvânt dacă te mai atrage când din ecran țâșnește sânge. Poți să-mi dai de înțeles că i-a luat gâtul calului sau i-a smuls limba dușmanului fără să-mi arăți pe bune, eu te cred pe cuvânt.

Îmi place însă de băiatul ăla, Drogo, l-aș lua acasă să-i împletesc cosițele deși e olecuță cam prea violent pentru gustul meu. Dar poate dacă-l cresc în mediu cald și iubitor îl aduc pe calea ce bună? Deci ziceți-mi, dacă sar vreo 2-3 serii pierd ceva spectaculos în legătură cu băiatul ăsta?

hbo-game-of-thrones.jpg

 

GÂNDURI BLONDE

Diferența între restaurant și biserică e cantitatea

Sătptămâna trecută am citit un articol, cred că era de prin US, despre ce mamă denaturată și de trei lei ești dacă duci copilul la restaurant și îi dai tabletă. Pe lângă judecata fără milă a situației punctale: copil plus una bucată device, apare și comentariul cum că la restaurant lumea vine să ia msa în liniște și zgomotul de la device-urile copiilor este îngrozitor

Ultima dată când am verificat cârciuma nu era nici bibliotecă, nici biserică. E adevărat că la diferența cu biserica te poți zăpăci un pic, mai ales dacă ai venit să te împărtășești. Dar există un amănunt esențial, cantitatea. Dacă primești mai mult de o linguriță de vin și n-ai două babe care să te împingă din spate jinduind să lingă cu proteza lor aceeași linguriță care tocmai te-a binecuvântat și pe tine, mai mult ca sigur ești la restaurant.

De asemenea dacă vezi chelnărul îmbrăcat într-o rochie lungă, neagră și în loc de pix umbă în mână cu o cruce, nu o face pentru că se roagă să nu ardă bucătarul mâncarea și tu să dai șpagă generoasă, ci probabil ești la biserică.

În mod aboslut surprinzător și de neînțeles lumea la restaurant vorbește, dacă nu e în Elveția, loc în care te poți bucura de liniște mormântală (la prima masă la restaurant în Elveția am crezut c-am nimerit la priveghi). Ba oamenii mai au și tupeul îngrozitor să-i spună chelnărului comanda cu voce tare, pfuu ce necivilizați, sau să nu-și dea telefoanele pe silent. Cine naiba mai vine la restaurant cu telefonul sau nu joacă mima cu chelnerul????

Articolul pomenea de faptul că dacă tot ai scos copilul din casă să vorbești cu el. Aici m-a bulversat, păi și cu liniștea cum stăm? Am venit să ascultăm liniștea sau să lăsăm copilul să vorbească liber? Eu personal cred că e mai pe tăcute cu tableta, dar poate sunt subiectivă.

Nu vreau să mai reiau părerile personale despre plăcerea oamenilor de a judea părinții. Spun doar atât, un copil cu acces la tabeltă într-o seară la restaurant poate fi un epsiod extrem de izolat în viața lui. Nimic nu-ți sugerează că aia nu este excepția excepțiilor, așa cum un copil care vorbește cu părinții la restaurant nu-ți garantează că reprezintă regula. Poate singura dată când vorbește cu părinții este la restaurant și în rest este lipit de tabletă.

church.jpg

Sursa foto:pexels.com

 

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Uite că nu vreau să plătesc pentru modernizare

De obicei, când mă supără un furnizor, nu fac publică chestia asta, sau mă rog, nu public virtual ci țin pentru bula mea reală. Bine, mai puțin când e vorba de Urgent Cargus pentru că nu vreau să-și mai ia și alți oameni țeapă, plus că e păcat să nu faci public cum se pipi pe tine un client service.

Când am ajuns în Anglia, mi-am ales ca furnizor de cablu și net Virgin Media. Mi s-a părut că e semn de la divinitate, eu în zodia fecioarei trebuia să-mi iau net de la ceva ce era Virgin. Totul bine și frumos până a trecut anul și am primt acasă o scrisorică prin care mi se spunea cum îmi va crește cu 2 lire pe lună abonamentul, pentru că ei investesc în modernizare și servicii mai bune …. de toți banii.

Am tratat cu indiferență cele 2 lire extra până am mai primit un răvaș de amor de la aceeași companie, prin care mă informau că au moderanizat și anul trecut dar, pentru că eram client nou, nu mi-au luat bani și îmi iau anul ăsta și pentru anul trecut (doar am folosit și eu modernizarea), încă aproape 2 lire, plus că nu mai beneficiez de oferta specială. La un calcul sumar, cu modernizări cu tot îmi creștea factura cu 20 de lire. Exclus! I-am sunat politicos ca să le spun că drumurile noastre se despart aici dacă nu-mi fac o ofertă de nerefuzat. Mi-au făcut și am rămas împreună.

Între timp am aflat veste bună că UPC Romania și Virgin Media sunt parte a aceluiași trust, motiv pentru care n-am putut să mai folosesc acceași adresă de email pentru ambele servicii. Nu m-am prins bine de ce, dacă tot sunt acceași mamă și același tată, dar am lăsat de la mine.

Până când, zilele trecute, primesc un email de la UPC prin care mă informează că îmi va crește factura cu vreo 3 Ron pentru că…exact, compania investește în modernizare. Două luni, de atât au avut nevoie ca să investească în modernizare și în Ro, unde evident nu se pune problema să suni, să le spui că pleci cu arme și bagaje la competiție, și ei să-ți facă o ofertă personalizată. Nope, nu-ți convine, pleci că găsim alți fraieri.

Cu experiența asta de aici mă aștept să primesc informări de modernizare în fiecare an. Doar că eu sunt zgârcită, nu-mi place să investesc, vreau să rămână lucrurile învechite sau, dacă sunt țâță de mâță (cum se zice la mine la țară), vreau să vin la de-a gata, să dea altcineva banii și eu doar să mă bucur de realizări. Așa că trebuie să mă despart și de UPC.

Vreo recomandare? Am fost în relație și cu Digi și cu Romtelecom, total necompatibili, despărțiri furtunoase.

phone.jpg

Sursa foto: pexels.com

GÂNDURI BLONDE

În ritmul ăsta o să uităm cum să vorbim

Uzina la care prestez face o treabă abolsut oribilă cu managementul parcării. prin urmare la fiecare 4 săptămâni îmi vine rândul la non-parking week pentru o săptămână, moment în care sunt obligată să-mi plimb delicata făptură cu transportul public.

Bine, aș putea să merg pe jos, sunt doar două stații de autobuz până la birou, dar nici prin gând nu-mi trece să fac așa efort și să risc să alterez tocurile la pantofii ăia scumpi. Dacă nu merg cu mașina nu mai sunt atentă la trafic, ci încep să mă uit în jur, la oameni.

Am avut o revelație. Oamenii nu mai știu să socializeze. În autobuz, așteptând autobuzul sau mergțnd pe stradă, toți sunt absorbiți de propria viață virtuală. Nimeni nu se uită pe geam în autobuz, toți sunt cu ochii în telefon, chiar dacă sunt în grup de doi, trei, fiecare este complet pătruns de telefonul propriu. În stație la fel, toată lumea este cu ochii în ecran de mă mir că-și dau seama cănd vine mașina în care trebuie să se urce.

Pe drum la fel, marea majoritate fie poartă niște căști imense și ascultă muzică sau poate cărți, fie se deplasează uitându-se în ecranul tefelonului. Ar putea să se întâmple orice în jurul lor și ar afla doar seara la știri. Ar putea trece pe lângă găina cu ouă de aur și n-ar vedea-o.

Ciudat este că fenomenul ăsta îl văd și la restaurant. oamenii stau la masă și nu-și vorbesc. Fiecare comunică cu prietenii virtuali! În ritmul ăsta o să ajungem să nu mai știm să vorbim.

Eu mi-am propus să reduc prezența internetului în viața mea și să mă bucur de socializarea tradițională (dap, aia stropită cu licoarea lui Bachus 😛 ). Nu mă mai uit de 10 ori pe zi la Facebook sau Instagram (dap, ratez multe noutăți așa) și nu mai intru în panică dacă virgin media eșuează în a-mi livra net.

virtual.jpg

Sursa foto: pexels.com