GÂNDURI BLONDE

De fiecare dată când călătoresc cu Wizz vreau să emigrez

Eu nu mi-am dorit niciodată să emigrez, mereu mă gândesc că Anglia este doar ceva temporar și pentru mine acasă e România. Continui să fiu unul dintre acei oameni care mai cred că în România cerul este mai albastru, soarele este mai strălucitor și copacii mai verzi. Asta până călătoresc cu Wizz, moment în care simt nevoia imperioasă să emigrez, oriunde!

N-am nimic cu Wizz, ba din contră, am tot respectul pentru însoțitorii de bord. Nu știu ce beau și ce mânâncă oamenii ăia, dar vreau și eu căci nu cred că pot altfel să ajung la acel mod de a-mi păstra cumpătul în orice situație.

Ceilalți pasageri sunt cei care mă fac să-mi doresc emigrarea. Cunosc o grămadă de români, atât în țară cât și în afara granițelor ei, oameni educați care știu să se poarte în lume și nu simt nevoia marcantă de a se da în stambă. Doar că nu înțeleg cu ce călătoresc oamenii aceștia pentru că nu-i întâlnesc niciodată. În schimb îi găsesc constant pe ăștia:

Oamenii de afaceri  E plin de ei și îi recunoști cu ușurință pentru că le sună telefonul în premanență, chiar și după ce însoțitorii de bord au anunțat insistent că decolăm, chiar după ce avionul s-a pus în rulare pe pistă, ei mai au ceva de rezolvat. Și evident, telefonul le sună tare ca să afle tot avionul că ei sunt prosperi, să ajungă vecinul de scaun acasă la muică-sa și să-i spună: ”bre, am avut pe unul lângă mine, beton, săracul om nici în avion nu-l lăsau, așa ce-i mergeau afacerile, duduiau”. Eu sunt pe principiul lasă-mă proastă, să cred că ești sărac și amărât să ajung acasă și să zic: ”băi, a stat un amărât lângă mine, nici măcar o dată nu i-a sunat telefonul, pe nimeni nu cunoștea ăla, un sălbatic”

Cei care se grăbesc. Eu cred că această categorie este strâns legată de prima, căci altfel nu pricep de ce te-ai ridica în picioare când avionul încă rulează pe pistă (doar dacă ți-au venit barjele în port și numai tu le poți descărca), însoțitorii de bord nu s-au ridicat de pe scaunele lor, ca să-ți iei bagajul. N-am văzut niciun premiu pentru cel care se dă jos din avion primul, sau poate tocmai d-aia n-am văzut pentru că nu mă grăbesc. Toți coborâm din avion până la urmă și dacă nu ești la burduf mai trebuie să-i și aștepți pe puturoșii ăia care nu vor să se înghesuie pe culoar, niște fraieri care d-aia n-au ajuns nicăieri în viață

Cei care-și iau loc la ieșirea de urgență. Ăștia-s favoriții mei. Își iau loc la ieșirea de urgență ca să poată să-și îndese papornițele vuitoanele la picioare. Când însoțitorul de bord le explică în mod repetat și cu calm că dacă e vreun loc unde nu poți să-ți pui geanta ăla este, ei se uită cu un dispreț și mai că vor să spună: ”zău pepușe, de câte ori te-ai prăbușit tu, ca să știi că trebuie să-mi iau geanta de aici?”. La asta n-ai cum să răspunzi, chiar n-ai cum. Dacă nu te-ai mai prăbușit, practic n-ai experiență.

Cei care vorbesc tare. Asta cred că e o molimă care îi cuprinde pe toți românii înainte să se suie în avion. Practic din momentul în care pășesc pe aeroport simt nevoia să strige sus și tare că au ajuns, să împărtășească cu ceilalți fiecare pas al călătoriei și să se știe că ei sunt români. Normal că atunci când se urcă în avion e ca și cum ar fi într-o mică familie și doar cu familia nu vorbești în șoaptă și nici n-ai secrete față de ea!

Cei care aplaudă. Asta mă dă peste cap de fiecare dată. aplaudatul la aterizare. De unde le-o fi venind ideea asta? Eu n-am mai mers de ani buni cu trenul sau cu maxi-taxi, așa se face și acolo când ajungi la destinație? Întreb ca să nu greșesc, daca asta e moda, mă conformez, doar că n-am mai văzut și pe la alte popoare.

La cei de deasupra se mai aduagă, ăia cu șapca pe vârful capului, cei care beau automat vodka cu suc de roșii (așa e de fiță), pișăcioșii (ăia care se ridică să se ducă la toaletă din clipa în care s-a ridicat avionul în aer) și ăia care simt nevoia să facă puțină conversație. Ei, toți ăștia îmi stârnesc așa o dorință de emigrare, ceva de speriat!

Sursa foto:pexels.com

2 gânduri despre „De fiecare dată când călătoresc cu Wizz vreau să emigrez

    1. Ha ha ha. Sunt maestră la check-in cu 20 de zile înainte, printat bilet, tot. Nu mă prind nici eu pe ce principiu lași alcoolul parfumat și pe ăla pur de struguri îl respingi, așa cum nu înțeleg cum e cu redefinirea bagajului de mână, dar am check-in😜

Lasă un răspuns