VIAŢA DE ZI CU ZI

Dar cu gâsca ce-ai avut?

N-aș spune despre mine că sunt cel mai ascuțit creion din penar, dar nici super blondă nu sunt, adică dacă mă duci la gară iau trenul. Prin urmare este foarte posibil ca în primele cinci minute după ce mi-ai zis ceva să mă pierd și să nu-mi găsesc cuvintele, dar dacă fac o recapitulare, cum am învățat eu la corporație ca la sfârșitul conversației să recapitulezi faptele și acțiunile, revin ca VanDamme dintre dărâmături.

Am o colegă care este mare activistă a drepturilor animalelor. Eu sunt carnivoră convinsă și am și haină de balnă, deci vă imaginați că avem divergențe mari de opinii. Da, dorm noapte liniștită știind că un animal, sau mai multe, s-au sacrificat ca să-mi țină mie cald la șale, așa cum dorm noaptea liniștită când știu că animal s-a sacrificat ca să-mi ajungă mie în stomăcel. Asta este, cineva trebuie să ajungă și în iad, să aibă ăia de la PETA pe cine să arunce cu vopsea, deși sunt convinsă că moartea șobolanului din care este făcută haina mea n-a distrus echilibrul cinegetic.

Doar că această colegă a mea, mai în glumă mai în serios, nu ratează nicio ocazie să-mi spună cum umblu cu mortăciunea în spate (bine că-i iarna scurtă la Londra și nu mă hărțuiește prea mult) și cum mănânc stârvuri. Ea este foarte haioasă în felul ei și de fiecare dată îmi ține adevărate teorii. Cum ar trebui să-mi imaginez că șobolanul ăla avea un nume și că nu e ok să sacrifici animale pentru binele tău, așa cum nu e ok să sacrifici animale ca să le mănânci. Unde îmi este sufletul creștinesc? Cum aș putea să o cresc pe Joiana de la primul biberon și apoi fără milă să o bag în cuptor? Sau pe Ghiță? Eu am încercat timid să-i explic faptul că Ghiță s-ar simți jignit dacă nu ar fi sacrificat pentru binele omenirii, că ăsta este scopul lui în viață deși mai sunt și niște nebuni care mai nou îi consideră animale de companie.

Este un principiu de viață pe care n-am cum și de ce să-l comentez mai ales că ea este mega simpatică. Ieri stăteam cu o prietenă la o cafea, să ne plângem de uzină ca orice angajat care își respectă fișa postului, când apare și colega mama animalelor rănite și numa ce văd că din geaca ei se zbătea să vadă lumina zilei un fulg. Cu abilități de copoi am sărit să apuc fulgul și să i-l pun în față.

M-am pus pe un râs de se scutura gâsca în geacă. Păi deci șobolanul meu e un biet animal dar gâsca Veta ce era? Cu ea ce-ai avut maică? Na, cine umblă cu mortăciunea în spate acum? Și tranșată în bucățele mici. Eu măcar am lăsat șobolanul întreg. N-are rost să vă spun că s-a prelungit vreo două ore cafeaua cu prietena mea, ca să disecăm fulgul în patru, în timp ce colega PETA a plecat cu …gâsca între picioare 🙂

Sursa foto: pexels.com

3 gânduri despre „Dar cu gâsca ce-ai avut?

  1. Într-o iarna umblau niște gâște in pielea goală la noi prin sat. Se imbatasera turta din vișine aruncate si proprietarul si a recuperat fulgii măcar (si-a recuperat si gastele a doua zi și cred ca le-a facut pluovere)
    Poate erau fulgi de la ala! Lumea e mică!

Lasă un răspuns