VIAŢA DE ZI CU ZI

La morți dăm like sau ador?

În capul meu blond platformele de socializare nu se pupă cu pozele de la înmormântări, coroane, ultima poză în viață a celui decedat și textele lacrimogene. Înțeleg că vrei să-ți strigi durerea, dar mie mi se par niște chestii care ar trebui să rămână în cercul tău de prieteni și familie. Mai ales că ”prietenii” ăia de pe FB nu-s și-n viața reală și nu cred că scopul este să chemi lumea la pomană prin strigare publică.

Ei și acum vine marea mea întrebare, ce faci când vezi o astfel de poză? Dai like? Bun, dau like, dar ce-mi place? Că e mort? Că a pus o rudă sau un prieten o poză cu el/ea pe FB. coroana de flori, sicriul? Ce îmi place? Sau am văzut că unele persoane dau ”ador”. Ce adori? Pfuu, bine că am aflat că a murit și ăsta că îl aveam trecut aici pe listă și nu se mai întâmpla? Ador sicriul, culoarea e fenomenală, cireșul ăla e ultima fiță acum și cum e tăiat lemnul și îmbinările, doamneeee, parcă mi-aș lua și eu unul că tare bine i-ar sta și soacră-mii în el? Sau ador coroanele de flori? Moammmă cum erau jerbera alea, să faci moarte de om pentru ele, a pardon, că era deja la mort, sau funda aia, pfuuuua, câtă poezie, câtă pasiune au pus ăia de la pompe funebre în crearea ei!!! Mor dacă nu-mi iau și eu una. Na, că faci ce faci și tot cu moartea în gură ajungi.

Mă scuzați dar să mă lămuriți și pe mine că nu pricep. Știu, știu, facebook e paltformă de socializare și la noi înmormântările sunt evenimente sociale intense, sunt mai ceva care premiera la teatru. Dar ce speri să se întâmple? Să primești condoleanțe de la cât mai mulți oameni dintre acre pe mulți nu i-ai văzut și nu-i vei vedea în veci?

Un gând despre „La morți dăm like sau ador?

  1. Când confunzi viață cu facebook ul se mai întâmplă să îți plângi de milă acolo ca nu prea ai cui in realitate!
    Dar nici aici nu-i altfel. Scriu o poezie in care imi plâng necazul (uneori e real alteori nu) si primesc like…. o sumednie. La fel ca tine ma intreb daca toti se bucura de necazul meu sau de ce like?
    Cel mai interesant este cand cineva citeste intr-un minut 20 de poezii și imi da like! Sunt mai ceva ca Eminescu in exil!!! Poeziile mele plac si necitite! Sau le citeste un indian/englez/papuasi si ii plac chiar traduse de google!!!
    Sau cineva scrie un text care nu are nici o noima foarte „adanc” dupa o experiență de viață de18-20 de ani il traduce in engleza si 500 de persoane cad in cap in extaz. Eu ca taranul ardelean imi zic ca ori eu ori ei am/au bolânzit!
    Sunt sigur ca daca copiez un fragment dintr-o instrucțiune de folosire a unui aparat casnic iau grămezi de aplauze.
    Deci ce contează un mort sau altul?
    Ai luat like e ok!
    De ce continuam? Exista 1 sau 2 care chiar le place ce debitam. Pentru aia!

Lasă un răspuns