VIAŢA DE MAMĂ

Cum îl crești așa îl ai, corect? Greșit!

Dacă n-ați auzit fraza asta înseamnă că nu v-ați născut pe plaiurile mioritice și atunci e greu să-i înțelegeți esența. După ce am devenit mamă și am avut proasta inspirație să merg cu copilul în parc la Moghioroș unde am avut plăcerea nebună să aud această vorbă de înțelepciune la orice acțiune a mea legată de copil.

Îl lași să plângă? Cum îl crești așa îl ai, o să fie un plângăcios! Îl iei în brațe? Pfuaaa, cum îl crețti așa îl ai, o să fie un alintat și un escroc sentimental! Îi dai să mănânce la cerere? Aoleuu, cum îl crești așa îl ai, toată viața o să tragi cu el și o să te scoale noaptea să-i faci de mâncare. Și evident exemplele pot continua.

Dar să fi știut eu atunci ce știu acum, le-aș fi dat pilduitoarelor peste nas. N-are nicio legăură cum îl crești, ce valori sădești în el, copilul în final o să facă exact așa cum vrea el. Te chinui ani de zile, îi arăți calea cea dreaptă, îl înveți principiile sănătoase și speri să faci om din el. Speranțe deșarte.

Uite de exemplu fi-miu. A venit vineri acasă și mi-a spus că a mâncat conopidă la școală. Conopidă fiartă cu puțină sare pe deasupra. Bine, puteam să trăiesc cu chestia asta, greșeli facem toți, e și el mic, e greu să se țină de valorile tradiționale. Deja mă pregăteam să-i țin un discurs despre viața sănătoasă și principiile de viață de la care nu ne abatem, când ăsta micu` a lovit nemilos.

Mi-a spus că atunci când mergem acasă o roagă pe bunică să-i facă o budincă de conopidă! Cum,  cum să spună așa ceva când eu din clipa în care a deschis ochii i-am explicat că leguma asta e iarba dracului și nici nu trebuie să-i pronunțăm numele?? Cum să tânjească după budincă de conopidă când eu am investit ani în a șterge chestia asta albă cu miros de șosete nespălate din mintea lui? De unde? La mine în casă n-a văzut așa ceva!

Și ca și cum durerea asta nu era sufiecientă ieri m-a rugat să-i fac o supă de roșii pentru că i s-a făcut poftă. Copilul meu, sînge din sângele meu, carne din carnea mea, gene din genele mele, crescut cu valori și principii de viață ajunge să-mi ceară supă de roșii și să poftească la conopidă.

Deci n-are nicio legătură cum îl crești. Influențele lumii externe pot strica într-o clipă toată truda de o viață și practic ai în față un străin. Nimic din ce-ai predicat tu ani de zile nu i-a rămas în minte, parcă ai scris pe o tablă pe acre vine conopida altcineva și o șterge

Mai rămâne să-mi spună că vrea ciorbă de cartofi și mâncare de bame!

cleaningSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

În fiecare zi mă voi duce la McDonald`s

Singura dată când am râvnit la băuturi carbogazoase a fost în timpul sarcinii. Eu care sunt anti Cola profund și aș alerga cu biciul pe oricine o bea, băleam ca un buldog dacă îți turnai Cola în fața mea. Zgomotul bulelor care se scurgeau în pahar, spuma de deasupra, picăturile acidulate care se ridicau în aer….mmmm.

După ce-am născut mi-am pierdut interesul. Dar uite că mă apuc din nou. Zilnic. Și nu mă limitez doar la un fel de băutură, iau orice îmi pică în mână.  N-am de ales. Am vrut să protestez undeva, cumva, dar n-am știut cum, unde.

Eu nu beau cafea, beau ceai. Sâmbăta și duminca însă, beau și eu frappe. Atât, două zile pe săptămână.  Pentru că am avut inspirația divină să-mi pun aparat ortodontic, că parcă nu puteam să mai stau zece ani cu dinții strâmbi până puneam placa, acum trebuie să beau și ceaiul cu paiul. Și aici trendul anti plastic mi-a distrus Zen-ul. La niciun magazin nu se mai găsesc paie de plastic. Nici măcar la alea cu articole pentru petreceri. Nope, trebuie să salvăm planeta. De parcă din paiele alea amărâte se ducea planeta de râpă.

Știți cum este să bei cu pai de hârtie? Ca și cum ai face duș cu șosetele în picioare!! Nu poți să-ți savurezi băutura căci singurul tău gând este: oare mă ține paiul până la sfârșit? Nu te mai interesează dacă băutura e bună, dacă are suficient zahăr sau prea mult, dacă mai trebuia lapte sau puțină frișcă. Ai un singur scop: dă doamne să nu se înmoaie la jumătatea cănii!!! Nu cer mult de la viață, vreau dor un pai care să reziste mai mult de 10 minute. Nu pot să dau ceaiul pe gât și nici frappe-ul. Vreau să mă bucur de ele.

Dar uite că nu țin post degeaba și ieri mi-a venit ideea salvatoare când am văzut pe cineva ieșind de la McD cu paharul de suc în care stătea înfipt mândru un  pai de plastic. M-am dus instant și mi-am luat și eu ceva. Am păstrat paiul ăla ca pe sfintele moaște până am ajuns acasă. Și astăzi dimineață, când l-am băgat în cafea, aproape că am plâns de bucurie.

Așa că n-am de ales, devin client McDonald`s. Am făcut socoteala că dacă mă duc în fiecare zi timp de o lună și spăl paiul după folosire, fac rezerve până după Paște. Na, să mai zică cineva că nu salvez planeta!

P.S. am vrut să pun poza cu paiul pe care-l am deja, dar e folosit și mi-a fost teamă să nu aibă trac la filmare. Am doar unul așa că nu-mi permit să risc.

paiSursa foto: pexels.com