VIAŢA DE ZI CU ZI

Aici îndreptăm dinți, whiskey cumpărați de la colț


Mai nou am o pasiune pentru dentiști, mai specific pentru otodonți și chirurgi. Imediat ce m-am mutat la Londra, înainte să-mi iau casă și mașină am căutat un dentist. La fiecare vizită în țară, înainte să mă văd cu părinții sau cu prietenii, înainte să ajung acasă, direct de la aeroport mă duc la dentist. Bine, uneori primul lucru e restaurantul chinezesc, ăla care-mi place mie, dar pe urmă dentistul.

Iubirea asta s-a sădit în sufletul meu grație tratamentului ortodontic care-mi macină zilele de doi ani. În afara afinității pentru dentiști mai o trăsătură de bază, sunt praf cu numele. Sunt complet retard atunci când trebuie să rețin un nume. Dacă n-ai o insignă în piept, un badge ceva la gât sau un nume memorabil, poți să uiți că peste 5 minute mai știu cum te cheamă. Pe dentistul de la Londra l-am cunoscut acum 18 luni, deci nu suficient de mult timp pentru ca numele lui să se cimenteze în memoria mea. Știu că-l chemă Richard.

Ieri am avut programare la strâns fildeșii și dintr-un motiv complet de neânțeles am simțit nevoia să fiu politicoasă cu medicul și să mă adresez cu numele de familie. Și dăi cu Dr Hennessey în sus și-n jos. Nu mi s-a părut că-mi apreciază politețea, dar știți cum sunt englezii ăștia, constipați. A plecat și când să-mi iau și eu elasticele și să mă duc cu durerea mea, asistenta, care este româncă, îmi șoptește suav: știți, numele lui Richard este Hennersby, Hennessy e o marcă de whiskey (informație eronată, e de cognac).

Păi și eu cum am zis? Nu cu H? Oricum mi-ar fi prins bine niște băutură la măseluță, să mai uit de durere. 

Sursa foto:pexels.com

8 gânduri despre „Aici îndreptăm dinți, whiskey cumpărați de la colț

  1. Pe al meu il chema Lupu! N-am uitat nici dupa 50 de ani! Nu aveam cum ca ma bătea la fiecare control si ma punea sa ma spăl pe dinți cu săpun! Găsea el ceva cu acul intre dintii mei deși nu mâncăm in ziua aia si ma spălăm de imi sangerau gingiile! Alte vremuri.Eu eram parinte puținii copii cu proteza si el singurul medic din județ! In nici un ca nu puteam sa-i uit numele!

      1. Oricum m-am facut de cacao ca il chema Ursu nu Lupu! Tot un animal! Erau alte vremuri eu fiind copil de muncitori nu a vrut să mi facă proteza asa ca am facut-o in alt județ. Apoi probabil darurile alor mei nu erau suficiente.Cert era ca nepalmuit nu scăpăm.Pe tata il ținea mama cu forta sa nu vina la cabinet! Mai făcea si pușcărie ca omul avea relații si grade probabil ca altfel nu si plimba cupru prin strainatate! Oricu am fost un caz deosebit ce mai mare realizare a lui si vruia sa faca poze si sa ma prezinte la un congres. facut de la altul probabil ca eu cand am considerat ca dintii mei sunt drepti am aruncat proteza si am refuzat sa mai merg vreodata la el

      2. Ursu îl chema și pe cel la care mergeam eu în adolescență. Cel din copilărie era băiat de treabă, dar era coleg cu mama n-avea cum altfel, doar că avea niște degete imense și după fiecare control plecam cu colțul buzei rupt. Plus că nu credea în îndreptarea dinților și am avut aparat degeaba😂

      3. Asa si asta avea niște labe ca de urs! O fi același! Nici al meu nu credea că din iepurele care eram se mai poate face om au crezut spre norocul meu alții!

Lasă un răspuns