GÂNDURI BLONDE

Cam ce-ar fi crezut bunicul dacă vedea asta

N-am vorbit niciodată cu bunicul despre război, eram prea mică atunci ca să înțeleg exact ce trăise el. Nu-mi mai amintesc unde și ce a făcut, dar știu că fusese în război și că ajunsese să se însorae cu bunica pentru că primul ei pretendent murise pe front. Ce-mi amintesc însă este că bunicul era un mereu ca scos din cutie. Crescuse la țară, dăduse cu sapa și fusese cu vacile la păscut până când comunismul le-a luat pământurile și i-a mutat la oraș. 

Așa că nu l-am văzut niciodată în haine populare ci mereu era la costum. Nu ieșea din casă fără pălărie, costumul era mereu albastru închis și ziceai că tocmai a fost scos de la presa cu aburi, avea grijă să nu aibă nicio scamă sau vreun fir de praf pe el iar pantofii erau așa de lustruiți că puteai să-ți faci freza în ei. Își asorta impecabil cămașa și cravata, pantalonii erau exact cât trebuie de lungime și când se așeza pe scaun puteai să vezi culoarea perfectă de șosete, în niciun caz glezna sau pușchea pe limbă șosete verede crud și pantaloni gri.

În fiecare săptămână își curăța unghiile, avea trusa lui proprie, nu se încurca cu cea a bunicii. În ziua de astăzi cred că ar fi fost numit metrosexual :). Pentru că toată pedanteria și eleganța asta erau însoțite de un umor extraordinar avea un success nebun la femi.

Acum vreau să mi-l imaginez pe acelși bunic ușor crăcănat cu niște pantaloni mulați, care s-ar termina deasupra gleznei și cu un sacou care pare că îl are de pe vremea când era cu 10 kg mai slab.  Să-i admir glezenele îmbrăcate în șosete portocalii la costum maro sau eventual să-i văd tot piciorul bine apărat de frigul iernii cu o pereche de colanți. Nu pot!

Pentru că nu pot să înțeleg ce e frumos și trendy și elegant la pantalonii care parcă ți-au intrat la apă, la o șosetă de o culoare și alta de o culoare (e ok dacă ai 6 ani), la sacoul pe care parcă l-ai primit la pomană și nu te potriveai perfect cu mortul, la tricoul mulat și dezgolit până la stern sau la pantofii roșii din catifea asortați elegant la niște pantașoni negri care la prima vedere și cu ochiul lin=ber par de trening.

În țara în care copiii nu au voie să meargă în pantaloni lungi la școală până nu trimite consiliul director hârtiuță oficială că a început iarna (ca să-i călească și să-i facă bărbați), sunt foarte curioasă ce credea Braveheart dacă îi vedea pe băieții din ziua de astăzi cu pantalonii lor skinny și cu turul la genunchi. Cum s-ar fi urcat băieții ăștia pe cal dintr-o săritură? Și să zicem că reușeau să se urce, cum naiba stăteau ei călare cu blugii ăia mulați când nici pe scaun nu poți să stai bine. 

Cred că bietul Braveheart se răsucește în mormânt. Imaginați-vă ce ar simți lupul dacă ar afla într-o zi că urmașul lui este un pudel!

În imaginea de mai jos, persoana cu fes albastru este un băiat care da, are pantaloni scurți cu sclipici și ștrampi. I rest my case!!!

Sursa foto: my iPhone

6 gânduri despre „Cam ce-ar fi crezut bunicul dacă vedea asta

  1. Bun titlul-întrebare! Bunicii mei au fost exact cum l-ai descris pe cel căruia îi datorezi existența. Apropo de existență, cel de partea parentală, dacă murea la Mărășești în ‘917 nu mai scriam acum, aici. Ce ar fi crezut ei dacă ar fi văzut…? Sunt convins că primul gest ar fi fost o cruce mare. Apoi, ca părere neînsemnată și fără pretenții terapeutice, cred că ar fi spus că acesta este rezultatul lipsei de: morală, știință de carte, cultură, educație – „aia sfântă de acasă”, respect față de tine și propria-ți imagine publică, iar eu i-aș completa cu o constatare personală; dacă nu poți să impresionezi semenii prin inteligență și bun-simț, de ce să nu faci purtând pantaloni scurți cu sclipici și ștrampi??!

Lasă un răspuns