GÂNDURI BLONDE

Eu când văd un film sau citesc o carte încep cu sfârșitul

Săptămâna trecută am fost super ocupată, am văzut TOATE seriile Game of Thrones. Așa-s eu, când mă apuc de o treabă o duc până la capăt, nu mă opresc la jumătate. Și când citesc o carte, chiar dacă nu-mi place, o citesc până la sfârșit. Bine, citesc ultima pagină ca să nu stau cu inima la gură dacă ea moare și el naște, mă liniștesc și parcurg cartea mai departe. Mai comentez că ce e în capul meu de o citesc, dar nu mă las.

Așa am făcut și cu GOT. Am vizionat ultimul episod disponibil, ca să știu cine supraviețuiește cele șapte serii (ai naibii l-au omorât pe Drogo din prima 🙁 ), cine cu cine se împreunează sau cine ce copii mai face, după care m-am așezat liniștită să văd fiecare episod.

Oricât aș încerca să mă controlez nu pot să aștept până la sfârșit, d-aia mă enervează de mor să merg la cinematograf. La cărți este mai simplu. De exemplu cumpăr cartea, citesc 1-2 capitole să aflu cine-s personajele principale, și hop la ultimele două pagini. Scanez repede dacă sfârșitul este cu happy sau cu lacrimi și mă întorc liniștită la începutul cărții. Altfel savurez povestea când știu cine e în siguranță, sau nu mă ia boceală dacă vreunul pleacă în veșnicele plaiuri ale vânătoarei, căci sunt pregătită.

La voi cum stă treaba? Stați liniștiți sau vă roade curiozitatea mai ceva ca un pantof?

Apropo, cine-mi recomandă și mie o carte bună? Ultima pe care am citit-o a fost coșmar, credeam că nu se mai termină. Vreau ceva care să nu mă lase să dorm noaptea până nu o termin.  A, și puteți să-mi spuneți cum se tremină că nu mă supăr 😛

books.jpg

Sursa foto:pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Când mă ceartă cineva mă ia pofta de cartofi prăjiți

Am câteva persoane în viața mea, care mă ceartă în mod constant pentru că nu am grijă de mine, mai exact nu fac mișcare și nu mănânc sănătos. În ce privește mișcarea eu am argumente solide să mă contrazic, cobor de la etajul trei până în garaj, da? În fiecare zi.  N-am parcat mașina chiar în fața ușii. Da, cobor cu liftul, dar doar din spirit de ajutor pentru vecini, ca să pot semnala dacă acesta este vreo defecțiune. Cum e să ajungi acasă cu sacoșele grele și să descoperi că liftul nu prestează? Nu se face așa ceva, te gândești și la vecini, nu doar la tine.

La mâncare însă n-am apărare. Mie îmi place să mânânc, mult și cu multă carne. Bine, și cu multe dulciuri, dar fărăr zahăr ”viața e pustiu”. Legumele sunt doar așa, ca să scad riscul de gută., de două ori pe săptămână când țin post.

Cică nu e suficient și ar trebui să renunț la carnea roșie, este complet toxică, la cea de porc, pentru că îmi crește colesterolul, și să mănânc pește de trei ori pe săptămână. Aș vrea, pe cuvânt, dar urăsc peștele mai tare decât urăște fi-miu brânza. Dacă vrei să mă pedepsești îmi dai pește. Nu fac nicio diferență între tipurile de pește, nu există vreo specie care să-mi excite papilele gustative până la orgasm, plus că nu mă satur. Așa că mănânc pui aromă pește și-l contorizez la pește.

Rucola o detest, mi se pare o buruiană amară, prefer la orice oră salata clasică, bamele mi se par o glumă proastă, un eșec agricultural, despre conopidă și brocoli nici nu pot să scriu. În schimb bălesc precum un buldog dacă văd niște aripioare și din când în când mă ia cu leșin de la lingurică dacă văd o felie de parizer. Dap, o feliuță subțire pe care să o pun pe o felie de pâine caldă și cu niște muștar, mmmm.

Ce mai găsiți prin firgider: brânză, d-aia cu mucegai albastru ca să nu dau bani pe penicilină, parmezan, mozarella, cedar, brânză de burduf și telema de oaie că merge atre bine cu roșii, iaurt, cotlețele de mieluț și orice animal care poate fi preparat. Dacă însă vă e o poftă nebună de kale, chia sau quinoa, nu-s persoana potrivită.

Aaa, și să nu uit, am înghețată, întotdeauna, măcar de două feluri, ciocolată, albă și d-aia cu lapte și ceva plăcintă sau prăjiturică, făcute-n casă deci sănătoase. Prin urmare de câte ori sunt certată oau poziția ghiocel că n-am cum să contrazic realitatea din frigider.

Partea cea mai ciudată este că deși eu sunt o putoare care mănâncă nesănătos, port mărimea XS și n-am nicio problemă de sănătate (alea de cap nu-s de la mâncare), în timp ce oamenii ăia aprigi și certăreți se învârt între XL și XXL 😛

În semn de protest mi-am făcut un castron mare de cartofi prăjiți cu mujdei de usturoi. N-am pus și carne c-am intrat în post, dar vine el soarele și pe strada mea 😛

Sursa foto: pexels.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

N-ai ce să faci, englezii n-au oameni frumoși

Am cugetat adânc până să ajung la concluzia asta. M-am uitat în toate părțile, din toate unghiurile și vă spun că numai aici există oameni urâți. Buun, foarte adevărat că pe engelzoiace nu le dă frumusețea afară din casă, ba zici că se trag cam toate din Muma Pădurii, deși nu despre asta e vorba în poveste. Dacă ați început să vă gândiți la trăsăturile fizice ați greșit, înseamnă că v-ați născut pe vremea mea și trăiți din amintiri.

Așa am crezut și eu mult timp, căci atunci când eram fată la mama acasă când ziceai de cineva că e frumos te refereai la fizic, pentru suflet găseai alte epitete. Numa că acu s-a mai schimbat treaba. Peste tot în Ro nu citesc decât: vă mulțumesc oameni frumoși, am avut ocazia să lucrez cu oameni frumoși, La Mulți Ani oameni frumoși, m-am întâlnit cu oameni frumoși, felicitări oameni frumoși, a plouat sau a nins cu oameni frumoși. Unde întorci capul mai răsare câte un om frumos de unde nici nu te aștepți.

Ai avut bunul simț să te ridici în tramvai și să-i dai locul unei bătrânici în baston? Ești om frumos. Ai lăsat o gravidă la casa prioritară la supermarket, exact, ești un frumos.  Ai mâncat cu gura închisă? Ești frumos. I-ai zis săru`mâna lu Tanti Nuți de la 5? Ești un om frumos. Nope, nu ești bun, nu te-a educat mămică-ta cum trebuie, n-ai șapte ani de acasă, n-ai respect, n-ai maniere, ești frumos!

Însă în Anglia însă n-ai să vezi asta. Îți trântesc o urare seacă sau un simplu mulțumesc, nici prin gând nu le trece să vorbească despre oamenii frumoși. Mai zic ei de câte unii că-s buni, că-s generoși, că-s de treabă, că-s altruiști, dar frumoși….nici gând.

De exemplu zilele trecute, la mine în fața blocului, o fată de vreo 19 ani se uita după cai morți să le ia potcoavele și a căzut de pe bicielată. În afară de o panică imensă în creierașul ei, nu s-a produs altă rană. Eu am văzut incidentul în timp ce intram în garaj. Până am parcat eu mașina și am ajuns la intrare erau deja 2 trecători care se opriseră să o ajute și care au stat cu ea până a venit salvarea/mămica din dotare.

Oameni frumoși? Nici vorbă, erau amândoi urâți ca munca într-o zi de sâmbătă. Buni la suflet, fără doar și poate, generoși, omenoși, cum vreți voi să le spuneți. Când în sfârșit fata a pleact nu le-a zis: thank you, you are such beautiful people, ci thank you, you are very kind!

Deci, concluzia, englezii sunt urâți și n-au nici cel mai mic simț al frumosului. Niște fraieri

La multi ani

Sursa foto:pexels.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

În mod oficial și public o urăsc pe Andreea

Sigur, întrebarea firească este: cine naiba e Andreea asta care mă scoate din minți. Este una surdă și care cred că e și ușor nătângă sau face pe șmechera. Cine are Vodafone sigur o cunoaște pe Andreea.

Anul trecut, după ce uzina s-a dispensat de serviciile mele, am decis să nu mai plătesc abonament la telefon și să merg ca-n studenție pe cartelă preplătită. Pfuuua, viață de boier, n-ai timp să consumi cât primești de 5 EUR. Când m-am mutat în Anglia, dintr-un sentiment profund patriotic, am decis să-mi păstrez și numărul românesc, și cam o dată la 3-4 luni îl și folosesc.

În mintea mea îngustă și orientată absolut fără nicio justificare pe binele clientului, am crezut că dacă ai cartelă ești anonim și în general complet neinteresant pentru rețeaua de telefonie pe care o utilizezi. Doar că împreună cu cartela a intra în viața mea și Andreea, care mi-a spulberat orice vis de anonimat.

Andreea mă sună cam de două ori pe săptămână: ”bună, sunt Andreea, consultantul tău Vodafone”. Am încercat să-i spun că io nu-s prietenoasă, că n-are rost să-și irosească timpul pentru mine, că-s și zgârcită, nimic, ea tot mă sună. Cu sunatul ăsta insistent m-aș mai descurca, pentru că de ceva vreme nu-i mai răspund, mă gândesc chiar să blochezul numărul ei permanent, ce mă enervează e că-i surdă și toantă. Dacă să zicem chiar ai proasta inspirație să vrei ceva de le serviciul de clienți Vodafone n-ai nici cea mai mică șansă să treci de ea, Andreea, și să vorbești cu o persoana civilizată.

Te ia la întrebări că cică să te ajute să ajungi mai repede unde vrei. Da, sigur, și marmota cu ciocolata. Pe urmă se preface că nu înțelege ce vrei, te pune să repeți, după care îți dă sugestii și la sfârșit îți închide telefonul. 40 de minute a durat să pot să ajung să vorbesc cu cineva. 40 de minute în care n-am fost on hold, cu muzică, așa cum era pe vremuri. 40 de minute în care Andreea m-a întrebat scopul și durata vizitei și până n-am răspuns cum a vrut ea n-am obținut nimic.

Evident că n-aveam nevoie să ajung unde m-a trimis ea, dar cel puțin am putut să vorbesc cu cineva care avea doi neuroni ce făceau sinapsă. Prin urmare în mod oficial și public o urăsc pe Andreea și mi-e dor de zilele când sunatul la client service se solda cu mesajul: ”please hold the line in order to keep your call priority”

andreeaSursa foto: pexels.com

GÂNDURI BLONDE

M-am apucat de vizionat la spartul târgului și mai bine îmi vedeam de drum

De o săptămână mă uit la Game of Thrones. Mi-a dat conașul UPc HBO GO și exact serialul ăsta mi-a sărit în ochi. Când eram în țară nu m-a atras în niciun fel. L-am descoperit târziu, chiar dacă te muți la București noutățile te caută întâi pe la tine prin sat și pe urmă la capitală. Nu m-a impresionat așa că l-am pus pe hold.

Dar na că a venit și momentul lui. Atâta am auzit de bine despre el încât n-am putut să mă opun. Am pregătit cafeaua, sticla de vin și am început să urzesc explicații pentru lipsa mea de le servici în săptămâna următoare. Eram precisă că o să las copilul nespălat și nemâncat, că-mi iau concediu, că nu mai fac duș și nu mai mănânc până nu ajung la seria 7, după care încep să scriu la producători și să-ntreb când vine continuarea. Era în minte mea un fel de THE SERIES, adică încununarea tuturor serialelor care au existat vreodată pe planeta Pământ și nu numai.

Greșit. La al doilea episod m-a luat somnul și am făcut eforturi majore să urmăresc până la episodul 7. Acolo m-am oprit, căci nu mi-a intrat filmul la corazon, e prea multă violență și nuditate gratuită. Mda, pricep că se dorește crearea cât mai fidelă a unor vremuri apuse, dar cred că poți să o faci și mai puțin explicit. Știu, o să spuneți că puțin sex și goliciune n-a dăunat nimănui, dar pe cuvânt dacă te mai atrage când din ecran țâșnește sânge. Poți să-mi dai de înțeles că i-a luat gâtul calului sau i-a smuls limba dușmanului fără să-mi arăți pe bune, eu te cred pe cuvânt.

Îmi place însă de băiatul ăla, Drogo, l-aș lua acasă să-i împletesc cosițele deși e olecuță cam prea violent pentru gustul meu. Dar poate dacă-l cresc în mediu cald și iubitor îl aduc pe calea ce bună? Deci ziceți-mi, dacă sar vreo 2-3 serii pierd ceva spectaculos în legătură cu băiatul ăsta?

hbo-game-of-thrones.jpg