VIAŢA DE ZI CU ZI

Uneori trebuie să recunoști când greșești

Cred că am comentat despre Anglia și despre marele lor sistem de învățământ cât pentru o viață. Nu-mi place. Sunt plini de ifose, zici că au înghițit un par, pun mega presiune pe copii (în clasa a doua fac fracții!!!), dau examene peste examene și în general n-au niciun pic de haz când vine vorba de școală.

Nu gândesc decât math și literacy! Orice altceva, geografie, istorie, science, trebuie să aibă legătură cu…math and literacy. M-au terminat cu spelling-ul, cu scrisul compunerilor și fișele interminabile de cuvinte pe care copiii trebuie să le învețe în funcție de fiecare an școlar. Primul examen din viața lor este în Year 2, examen în urma căruia îi rearanjează în clase bazat pe rezultate. Ca să lucreze diferit zic ei, să nu-i forțeze pe ăia rămași mai în urmă și să nu-i plictisească pe cei mai avansați.

Dar, na, așa iau naștere cercetătorii britanici. Învață să citească și să scrie de la 4 ani, iar la șase vorbesc în ecuații.

Cu toată supărarea asta pe care mi-o crează zilnic, astăzi m-au lăsat fără replică. Mie rar spre deloc mi se întâmplă să nu-mi găsesc cuvintele. Am primit acasă o circulară prin care mi se explica ce măsuri ia școala în caz de forță majoră. Cum închid ei clădirea/clădirile, cum fiecare profesor este instruit să blocheze automat ușa clasei și să tragă obloanele (pentru a nu expune copiii eventualelor incidente care ar putea fi vizibile pe fereastră), cum fiecare profesor este instruit să acorde primul ajutor, ce exerciții fac periodic cu copiii ca să-i învețe să facă față unor situații de criză și să asculte exact instrucțiunile profesorului, cum fac inclusiv fire drill periodic, ce linii de urgență pot fi accesate de părinți într-un astfel de caz, cum vor fi părinții notificați în situația unui astfel de eveniment.

Nici măcar la corporațiile la care am lucrat n-am văzut atâta organizare, pregătire și anticipare. Sigur, te gândești că nu se întâmplă, că n-are ce. Și chiar dacă se întâmplă ai sentimentul că profesorii și copiii nu vor alerga ca găinile fără cap creând mai mult haos și sporind numărul potențialelor victime

Cine vrea poate. Chapeau!

 

forget_2Sursa foto:pexels.com

5 gânduri despre „Uneori trebuie să recunoști când greșești

      1. Exact asta fac; doresc binele Europei, al tau, al meu … si ma arat si de pe partea mea buna care nu se lasa inselata de bunastarea proprie!

Lasă un răspuns