VIAŢA DE ZI CU ZI

Când mă ceartă cineva mă ia pofta de cartofi prăjiți

Am câteva persoane în viața mea, care mă ceartă în mod constant pentru că nu am grijă de mine, mai exact nu fac mișcare și nu mănânc sănătos. În ce privește mișcarea eu am argumente solide să mă contrazic, cobor de la etajul trei până în garaj, da? În fiecare zi.  N-am parcat mașina chiar în fața ușii. Da, cobor cu liftul, dar doar din spirit de ajutor pentru vecini, ca să pot semnala dacă acesta este vreo defecțiune. Cum e să ajungi acasă cu sacoșele grele și să descoperi că liftul nu prestează? Nu se face așa ceva, te gândești și la vecini, nu doar la tine.

La mâncare însă n-am apărare. Mie îmi place să mânânc, mult și cu multă carne. Bine, și cu multe dulciuri, dar fărăr zahăr ”viața e pustiu”. Legumele sunt doar așa, ca să scad riscul de gută., de două ori pe săptămână când țin post.

Cică nu e suficient și ar trebui să renunț la carnea roșie, este complet toxică, la cea de porc, pentru că îmi crește colesterolul, și să mănânc pește de trei ori pe săptămână. Aș vrea, pe cuvânt, dar urăsc peștele mai tare decât urăște fi-miu brânza. Dacă vrei să mă pedepsești îmi dai pește. Nu fac nicio diferență între tipurile de pește, nu există vreo specie care să-mi excite papilele gustative până la orgasm, plus că nu mă satur. Așa că mănânc pui aromă pește și-l contorizez la pește.

Rucola o detest, mi se pare o buruiană amară, prefer la orice oră salata clasică, bamele mi se par o glumă proastă, un eșec agricultural, despre conopidă și brocoli nici nu pot să scriu. În schimb bălesc precum un buldog dacă văd niște aripioare și din când în când mă ia cu leșin de la lingurică dacă văd o felie de parizer. Dap, o feliuță subțire pe care să o pun pe o felie de pâine caldă și cu niște muștar, mmmm.

Ce mai găsiți prin firgider: brânză, d-aia cu mucegai albastru ca să nu dau bani pe penicilină, parmezan, mozarella, cedar, brânză de burduf și telema de oaie că merge atre bine cu roșii, iaurt, cotlețele de mieluț și orice animal care poate fi preparat. Dacă însă vă e o poftă nebună de kale, chia sau quinoa, nu-s persoana potrivită.

Aaa, și să nu uit, am înghețată, întotdeauna, măcar de două feluri, ciocolată, albă și d-aia cu lapte și ceva plăcintă sau prăjiturică, făcute-n casă deci sănătoase. Prin urmare de câte ori sunt certată oau poziția ghiocel că n-am cum să contrazic realitatea din frigider.

Partea cea mai ciudată este că deși eu sunt o putoare care mănâncă nesănătos, port mărimea XS și n-am nicio problemă de sănătate (alea de cap nu-s de la mâncare), în timp ce oamenii ăia aprigi și certăreți se învârt între XL și XXL 😛

În semn de protest mi-am făcut un castron mare de cartofi prăjiți cu mujdei de usturoi. N-am pus și carne c-am intrat în post, dar vine el soarele și pe strada mea 😛

Sursa foto: pexels.com

 

6 gânduri despre „Când mă ceartă cineva mă ia pofta de cartofi prăjiți

  1. Vrei sa ma omori cu zile? Eu abia am mâncat si dormeam linistit cand am simtit miros de cartofi prăjiți din celular! Deschid si ma trezesc in frigiderul tau!!!!
    Poti poate să închizi frigiderul sau netul ca si eu sunt in post ba mai sunt si din aia „aprigi și certăreți”! Te rog frumos!

Lasă un răspuns