VIAŢA DE ZI CU ZI

Când o să mă vedeți pe scenă să nu vă mirați

M-am apucat de cântat, la pian. Nu din gură pentru că m-au implorat la cor în clasa patra doar să mișc buzele, să nu scot și sunete, că ar vrea totuși să aibă o șansă la concurs. De ce eram în cor? Bună întrebare. Cred că se gândeau să se pună bine cu mama că poate au nevoie de ea într- o zi (era singurul medic neurolog din județ și niciodată nu poți să prevezi când face soacră-ta un accident vascular :P)

Doar că atunci când ne-au testat ca să ne repartizieze la un instrument nicio pilă din lume nu m-a ajutat. Verdictul a fost sec și clar: exclus, n-are ureche muzicală și nici șansa să-i crească vreuna vreodată. N-aș zice c-au exagerat. N-am nici cea mai vagă idee dacă cineva cântă fals, dacă notele sunt unde trebuie sau nu. Îmi place muzica sau nu, atât.

Copilul însă a moștenit talentul familiei, eu am fost singura buruiană nemuzicală din casă. Atât profesoara lui cât și cei de la magazinul de piane au încercat să mă convingă că nu există om fără ureche muzicală, că ai nevoie doar de practică și poți deprinde tehnica. Inițial eu am fost cu nu și nu și nu și nu. Pe urmă m-am apucat de tehnică.

După două săptămâni am învățat să cânt: good night, good morning. Are 4 note. Eu sincer cred că-s talentată. Sunt niște oameni răi care m-au întrebat dacă știu să cânt după ureche niște cântecele. Păi ce, toți ne credem Mozart? Acu dacă putem să cântăm la pian ne vedem în istoria muzicală, gata? Normal că nu cânt din memorie ci după partitură, de la oameni care s-au străduit să creeze ceva. Nici nu vreau să-mi imaginez cât talent și trudă a necesitat cântecul: good night, good morning. Aaaa, și uitasem să spun că se repetă notele, de două ori!

Mă aștept să ajung pe scenă în orice clipă. Să nu ziceți că nu v-am zis!

P.S. am auzit că s-ar fi plâns niște vecini din bloc de zgomot și este un afiș la avizier care ne sugerează să păstrăm liniștea, dar eu nu vorbesc atunci când cânt

pianoSursa foto:pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Uneori trebuie să recunoști când greșești

Cred că am comentat despre Anglia și despre marele lor sistem de învățământ cât pentru o viață. Nu-mi place. Sunt plini de ifose, zici că au înghițit un par, pun mega presiune pe copii (în clasa a doua fac fracții!!!), dau examene peste examene și în general n-au niciun pic de haz când vine vorba de școală.

Nu gândesc decât math și literacy! Orice altceva, geografie, istorie, science, trebuie să aibă legătură cu…math and literacy. M-au terminat cu spelling-ul, cu scrisul compunerilor și fișele interminabile de cuvinte pe care copiii trebuie să le învețe în funcție de fiecare an școlar. Primul examen din viața lor este în Year 2, examen în urma căruia îi rearanjează în clase bazat pe rezultate. Ca să lucreze diferit zic ei, să nu-i forțeze pe ăia rămași mai în urmă și să nu-i plictisească pe cei mai avansați.

Dar, na, așa iau naștere cercetătorii britanici. Învață să citească și să scrie de la 4 ani, iar la șase vorbesc în ecuații.

Cu toată supărarea asta pe care mi-o crează zilnic, astăzi m-au lăsat fără replică. Mie rar spre deloc mi se întâmplă să nu-mi găsesc cuvintele. Am primit acasă o circulară prin care mi se explica ce măsuri ia școala în caz de forță majoră. Cum închid ei clădirea/clădirile, cum fiecare profesor este instruit să blocheze automat ușa clasei și să tragă obloanele (pentru a nu expune copiii eventualelor incidente care ar putea fi vizibile pe fereastră), cum fiecare profesor este instruit să acorde primul ajutor, ce exerciții fac periodic cu copiii ca să-i învețe să facă față unor situații de criză și să asculte exact instrucțiunile profesorului, cum fac inclusiv fire drill periodic, ce linii de urgență pot fi accesate de părinți într-un astfel de caz, cum vor fi părinții notificați în situația unui astfel de eveniment.

Nici măcar la corporațiile la care am lucrat n-am văzut atâta organizare, pregătire și anticipare. Sigur, te gândești că nu se întâmplă, că n-are ce. Și chiar dacă se întâmplă ai sentimentul că profesorii și copiii nu vor alerga ca găinile fără cap creând mai mult haos și sporind numărul potențialelor victime

Cine vrea poate. Chapeau!

 

forget_2Sursa foto:pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Am mai supraviețuit încă un an

Nu știu voi cum sunteți, dar la mine cuvintele: sale, discount, reduceri și numere cu % declanșează un comportament ieșit din comun. Practic sunt precum taurii care văd doar roșu sau ca Bubico când i se puneau nălucile. Trăiesc  doar pentru a-mi vedea cardul bancar sfâșiat de magazinele online în încercarea de a-l poseda sălbatic.

Black friday, cyber monday, boxing day, end of season sale, pre-season sale, VIP preview, toate astea mă fac să-mi ies din cumpătarea mea moldovenească și să mă transform din Hagi Tudose în Mână Spartă. Brusc simt o nevoie imperioasă de a cumpăra, în general lucruri la care nu m-am gândit vreodată că mi-ar trebui, doar pentru că, dap, sunt la reducere.

Ei și ce dacă nu-mi trebuia un set nou de oale? Lasă să fie acolo că nu se știe când prăjești o ceapă cu tot cu cratiță și te trezești că nu mai ai ce-ți trebuie pentru următoarea ceapă. Un mop nou care scoate apă prin nu ștou ce găurele și poate să prezică locul exact unde vei vărsa cafea? Faptul că nu beau cafea n-ar trebui să mă împiedice să fiu în trend.

A patra pereche de pantofi negri. Normal, negru este culoarea elegantă și merge la orice. Așternutuir, pilote, prosoape, un nou mixer, blender, e bine să fii pregătit că electronicele din ziua de astăzi nu mai țin o viață. De ce să iau eu la preț întreg peste 5 ani când mi s-o strica prăjitorul de pâine? Cine o să râdă satisfăcut de reducere atunci? Exact, moi! Geluri de duș, săpunuri (încă nu lea-m terminat p-alea de acu doi ani), e bine să ai, că astea se consumă repede.

Doar că anul acesta am învins. Who`s bad? Da, m-am ținut tare, m-am dezabonat de la toate magazinele online de acum două săptămâni. Nu m-am uitat pe net, n-am dat click la nicio reclamă.

N-am cumpărat nimic de black friday sau de cyber monday. NIMIC. Bine, un fier de călcat pentru că atunci când m-am mutat în Anglia am cumpărat cel mai prost fier de călcat din istoria omenirii, mi-am stricat multe haine. În rest nimic. Încă îmi aud cardul cum respiră ușurat. Nu se aștepa!

shopping

Sursa foto: pexels.com

 

GÂNDURI BLONDE

Frunza a fost întotdeauna un element important

N-am nicio intenție să diminuez importanța frunzei în existența umana. Încă de la primele momente ale facerii frunza a fost prezentă. A fost pictată, a fost menționată în documente străvechi, cred că s-au scris și cântece despre ea.

În acest sfârșit de săptămână vremea a fost de fecale, copilul cam răcit, așa că dacă tot am stat în casă mi-am propus să-mi îmbogățesc cultura. Am urmărit și eu conturi urmărite de alții, conturi cu mii de followers și cu prezență frecventă pe insta.

Uite așa am ajuns la concluzia că fără funză nu exiști social mai ales dacă ești domniță. Măcar o poză trebuie să fie cu frunza. Nu contează că e mai veștedă, mai mică sau mai mare, frunză să fie. Cum și unde vă pozați depinde de fantezia fiecăruia cu salata. Îhî, am zis bine, salată. Doar nu v-ați gândit la frunza Evei.

Poate mi s-a pus mie pata pe influenceri, nu zic nu, dar pe cuvânt dacă pricep care -i scopul să te pozezi în timp ce speli salată, sau cu ea deja spălată în castron și să bagi texte de genul: cină sănătoasă (mda, dacă ne arăți și friptura care însoțește salata), prânz creativ (deci dacă speli salata ești creativ??) sau plăcerea mea vinovată

Mai rămânea să scrie: sunt vegană și nu mă tratez sau salata noastră cea de toate zilele ne aduce like-uri. Pentru că da, ați ghicit, fiecare astfel de poză avea sute de like-uri și comentariile de rigoare: frumi, scumpy, ești o frumoasă, ador ce postezi, keep up the good content și altele asemenea de mă lua diabetul.

D-asta cred că frunza a revenit în vogă. Nici nu mai contează ce fel de frunză e și unde o porți, așa că să nu vă mire dacă încep să mă pozez în timp ce spăl legume, ba aștept like-uri, multe, și ar merge și vreo două skumpy 😛

leaf.jpgSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Cum devin fetele influenceri

Uzina la care dau eu cu sapa are marea istețime de a plimba angajații prin lume cu diverse joburi. Motiv pentru care la noi la birou e ca la gară. Nici n-apuci să-i dai unuia petrecere de bun venit că s-a făcut anul și trebuie să-ți iei la revedere. Una dintre prietenele mele tocmai a spus la revedere și acum stă acasă și taie frunză la patrupede.

În momentele libere când patrupedele sunt sătule stă pe instagram și-mi trimite tot felul de poze și de conturi, evident de influenceri. Fata are un talent deosebit să-i găsească pe cei mai speciali influenceri care s-au văzut de la Burebista încoace.

De exemplu, a descoperit niște domnițe care stau acasă, se așează fumos la ele în iatac sau în baie, după posibilități, și se filmează cum se spală pe față. Moment în care încep să curgă like-urile și comentariile căci să te speli pe față e o artă la care puțini dintre noi pot spera să ajungă. Și de aici cerul e limita. Nu mai contează ce faci dacă ai reușit să-i captezi cu spălatul pe față.

Am uitat să menționez că fetele astea arată într-un fel care mi-a făcut ochiul stâng să se zbată două zile ca turbatul, de ziceai că l-a văzut pe Valdemort.Cum ar fi zis bunica, ptiu, piei drace 🙂

Luminați-mă și pe mine, cum ajungi să fii plătit pentru că te speli pe față, sau te piepteni sau ai mărinimia să te speli pe dinți? Tot scap de aparatul dentar în câteva luni, m-aș face și eu influensără d-asta 🙂

blogger.jpg

Sursa foto:pexels.com

 

 

GÂNDURI BLONDE

Dragă Moș Crăciun ăsta chiar e ultimul an

În fiecare an eu sunt disciplinată și îi scriu lui Moș Crăciun. În ultima scrisoare am fost foarte precisă și exactă, plus cred că am avut dorințe destul de realizabile.  N-am primit nimic din ce-am cerut. NIMIC. Așa că anul acesta merg pe simplitate.  Mi-e clar că Moșul nu mai e ce-a fost, e mai mult legendă de capul lui, asta e, pe nimeni nu te mai poți baza să se țină de cuvânt.

Oricum sunt precisă că e ultimul an când mai auzim de el, deci profit și mai trimit o dorință mică, hai două. Mici de tot și care nu costă nimic. E practic moca. Dacă și anul acesta mă dezamăgește îi scriu lui Harry Potter sau trec direct la mama Omida, păi până când o viață amară și un destin trist?

Iată ce mi-aș dori:

  1. Vreau să-mi fac duș în liniște, în fiecare zi. Bine, hai, măcar în weekend. Să intru în baie și să nu apară nicio urgență. Nu cer baie în cadă, doar duș, și sunt rapidă, în 5 minute sunt gata. prin urmare 5 minute în care să nu se întâmple nimic, casa mea să se oprească în loc, copilului să nu-i treacă niciun gând prin cap, să nu respire nici acarienii din covor până n-am oprit eu robinetul.
  2. Vreau să fac pipi singură. Da, știu este un semn clar și elocvent că sunt antisocială, dar tare aș vrea să rămân așa. Aici sunt și mai rapidă decât la duș, n-am cronometrat dar dacă trebuie îți trimit instrucțiuni precise. Dacă nu se poate de fiecare dată măcar dimineața și seara. Bine, măcar dimineața când mă trezesc aș vrea să intru în baie și să stau pe ”tron” singură. Da, tăcută și singură. Să mă gândesc la ce-am visat, să nu intre nimeni brusc dând ușa de perete și urlând, să nu vrea nimeni să mi se suie în brațe atunci, să nu vrea nimeni să mă întrebe nimic în clipele alea, să nu trebuisacă să rezolvăm problemele omenirii atunci, să nu se gândească nimeni la posibilitatea să apese pe clanța de la ușă în momentele alea

Atât. Te aștept și mai cred

P.S. 1: Dacă ți se pare că am îndrăznit cam mult, aș fi fericită să îmi împlinești măcar a doua dorință

P.S. 2: Dacă și asta e prea mult atunci merg pe clasic și banal și vreau un dulap plin de pantofi, am ambiția să posed 100 de perechi.

P.S.3: Dacă nici bani de pantofi nu mai ai, atunci mă mulțumesc cu un Unicorn roz

santa_2Sursa foto:pexels.com