GÂNDURI BLONDE

În ritmul ăsta o să uităm cum să vorbim

Uzina la care prestez face o treabă abolsut oribilă cu managementul parcării. prin urmare la fiecare 4 săptămâni îmi vine rândul la non-parking week pentru o săptămână, moment în care sunt obligată să-mi plimb delicata făptură cu transportul public.

Bine, aș putea să merg pe jos, sunt doar două stații de autobuz până la birou, dar nici prin gând nu-mi trece să fac așa efort și să risc să alterez tocurile la pantofii ăia scumpi. Dacă nu merg cu mașina nu mai sunt atentă la trafic, ci încep să mă uit în jur, la oameni.

Am avut o revelație. Oamenii nu mai știu să socializeze. În autobuz, așteptând autobuzul sau mergțnd pe stradă, toți sunt absorbiți de propria viață virtuală. Nimeni nu se uită pe geam în autobuz, toți sunt cu ochii în telefon, chiar dacă sunt în grup de doi, trei, fiecare este complet pătruns de telefonul propriu. În stație la fel, toată lumea este cu ochii în ecran de mă mir că-și dau seama cănd vine mașina în care trebuie să se urce.

Pe drum la fel, marea majoritate fie poartă niște căști imense și ascultă muzică sau poate cărți, fie se deplasează uitându-se în ecranul tefelonului. Ar putea să se întâmple orice în jurul lor și ar afla doar seara la știri. Ar putea trece pe lângă găina cu ouă de aur și n-ar vedea-o.

Ciudat este că fenomenul ăsta îl văd și la restaurant. oamenii stau la masă și nu-și vorbesc. Fiecare comunică cu prietenii virtuali! În ritmul ăsta o să ajungem să nu mai știm să vorbim.

Eu mi-am propus să reduc prezența internetului în viața mea și să mă bucur de socializarea tradițională (dap, aia stropită cu licoarea lui Bachus 😛 ). Nu mă mai uit de 10 ori pe zi la Facebook sau Instagram (dap, ratez multe noutăți așa) și nu mai intru în panică dacă virgin media eșuează în a-mi livra net.

virtual.jpg

Sursa foto: pexels.com

2 gânduri despre „În ritmul ăsta o să uităm cum să vorbim

Lasă un răspuns