GÂNDURI BLONDE

We only live once

Nu este un secret faptul că sunt regina neîncoronată a consumului de zahăr. E de mirare că mai am dinți în gură, dinți care rezistă la forțele necruțătoare ale aparatului dentar. O să las cu limbă de moarte ca în coliva mea să pună extra zahăr și crucea de deauspra să o facă din zahăr pudră nu din cacao (bleah).

Dar nu despre zahăr de vorba aici, ci despre alegeri. Un vechi proverb chinezesc spune că toți trăim o sută de vieți, dar ne amintim doar una singură. Am stat de multe ori și m-am gândit, dacă asta este viața mea, ce aș vrea să îmi amintesc? Cum am mâncat goji și migdale jinduind la prăjitura de la cofetărie? Cum n-am făcut niciodată pasul greșit? Cum am pus mereu acel vis, acea plăcere, acea dorință undeva în așteptare, pentru când va fi momentul potrivit?

Când v-ați luat ultima dată ceva doar pentru voi? O cheltuială complet nepotrivită, complet la momentul nepotrivit, de care n-aveați nevoie, dar la care jinduia sufletul vostru? Ceva ce v-a făcut să zâmbiți o zi întreagă atât de plăcerea lucrului achiziționat cât și de vinovăția gestului necugetat? Un moft pentru care a trebuit să sacrificați lucurile necesare? Ceva ce era acolo pe listă, pentru cândva, când toate celelate vor fi rezolvate, când în sfârșit îi va veni rândul?

Eu, o carte de Jane Austen si un curs de scris cu James Patterson. Nu-mi trebuie nici cartea, nici cursul. Mi-ar fi trebuit un fier de călcat nou, cel pe care-l am este o mizerie, și o pereche de pantofi negri, da, nu mai am. Dar cartea are coperți de piele roșie și e scrisă pe foiță subțire ca cea de țigară. Da, am mai citit-o, de multe ori, dar acum are alt farmec și de câte ori o văd în bibilotecă sufletul meu zâmbește. Cursul? Hmm, nici de el n-aveam nevoie, nu e ca și cum mă pregătesc să public un roman și aveam nevoie de ajutor. Dar de câte ori mă gândesc la ziua când îl voi începe, colțurile gurii mi se trag în sus și dezvelesc frumusețe de aparat dentar.

Aaa, și cât am scris rândurile astea am ”ciugulit” două înghețate mars (ai naibii, tare le fac mici) doar pentru că mi s-a făcut poftă. Și dacă oi muri la noapte nu vreau să plec pe lumea celalată cu regretul că pe asta am uitat să trăiesc după pofta inimii.

We only live once!

life.jpg

Sursa foto:pexels.com

Un gând despre „We only live once

  1. Big like…asa gandesc si eu…nu pun bani la saltea nu am venit in uk sa mananc conserve sa fac bani sa merg in tara sa ma dau mare…traiesc clipa👌👌👌

Lasă un răspuns