GÂNDURI BLONDE

Cum te împrietenești cu străinii?

Eu nu sunt un ”social butterfly”, ci mai degrabă sunt precum un câine. Te miros, îți dau târcoale, fac un pipi pe gardul din jur, te privesc de la distanță, ba și mârâi puțin dacă te-ai apropiat și vrei să pui mâna pe mine și abia după ce-mi câștigi încrederea ne împrietenim, dacă ne împrietenim.

Lumea zice că-s ușor prețioasă. Nici pomeneală, sunt doar îngrozitor de timidă, am nevoie să te introduc în ”circle of trust” ca să pot să fiu umană (a se citi prietenoasă).

De săptămâna trecută e nebunie la birou, avem un proiect mare de livrat și taman acum niște colegi au plecat în vacanță, așa că eu fac treabă de trei oameni. Nu știu cum s-a nimerit dar am rămas să ținem steagul 5 ”duamne”, care muncim pe brânci. Cu speranța finalizării foarte aproape le-am propus să ne vedem după ce terminăm treaba și să sărbătorim faptul că mai suntem cu mințile întregi.

Le-am trimis și poze cu recolta din podgoriile vrăncene, ca să nu se teamă că le invit la bătură pe banii lor (o sticlă de vin la cârciumă e cam cât un salariu mediu lunar). Am pus la bătaie vin alb, roșu, rose, șampanie, vișinată, nucată, afinată, tot ce a lăsat mai bun mama Vrâncioaia cu limbă de moarte. Am explicat clar că în zona din care vin eu rîurile au secat și lumea bea numai alcool (pe post de antioxidant), că am vaga bănuială că oricum n-am primit lapte când eram bebeluș, ci vin.

Cred că dacă le ziceam că le chem la spălat rufe erau mai entuziasmate (să ne înțelegm, la petrecerile de companie beau ostășește fetele astea). Au mulțumit în stilul englezesc politicos și au amânat pe termen nelimitat, că întîi să vedem sacii în căruță!

Nu mai am nicio speranță să mă împrietensc cu ele! Dacă nici băutura nu mai leagă relații solide, eu nu mai știu în ce să mai cred. Păi în România dacă făceam oferta asta era la mine ca-n povești, trei zile și trei nopți, mai pleca lumea când seca pivnița. Dar cu străinii ăștia simandicoși….

Singurul mai deschis la minte este un coleg din Suedia, dar el este om de știință nebun și arată ca și cum vine la muncă direct din bar, așa că nu se pune, nu produce Vrancea cât poate să bea ăsta.

Deci, cum mă împrietenesc eu cu englezii? Mă rog, cu englezoaicele?

frienship.jpgSursa foto: pexels.com

6 gânduri despre „Cum te împrietenești cu străinii?

  1. Nu strica vinul ala bun pe englezi! Cu imprietenitul nu ai nici-o șansă, străinii astia ticaie altfel! Eu am reusit in 24 de ani sa imi mai umanizez (românizez😉) colegii dar pana la prietenie mai e!

  2. Foarte ciudat, la mine orice invitatie la alcool era un succes, in Anglia. Sunt șocată de ce spui! Sigur, sigur sunt British?! What kind of sorcery is this?😲

    1. Ei se dau british, dar nu le-am verificat arborele genealogic😄. Și eu, după ce i-am văzut cum tabără pe alcool la petreceri, am crezut că băutura va deschide inimi😄😄😄😄

Lasă un răspuns