VIAŢA DE ZI CU ZI

Uneori cioara vopsită chiar e blondă

Nimic pe lume nu m-ar face să spun ceva rău despre mine, pentru că nici n-am cum, sunt pur și simplu perfectă. Doar că am o vagă senzație că în procesul intens de decolorare a podoabei capilare din ultimii 15 ani am pierdut și câțiva neuroni, odihnească-se în pace.

De două zile sunt blocată. Nu, nu intern, nu am constipație, ci blocată la cont, la contul de blog. Mi-a venit mie ideea fabuloasă să-mi cresc securitatea online, am citit eu că e bine să fii vigilent, și mi-am schimbat toate parolele. TOATE, la toate conturile.

Și printr-un miracol pe care nu-l poate descifra nimeni m-am gândit să-mi pun la blog una d-aia care să-i bage în faliment pe băieții spărgători de conturi. Nu știu ce o fi fost în capul meu, că doar n-am nimic ce poate fi furat din contul ăsta, nimic ce nu-i deja public. În fine, am uitat parola. Asta n-ar fi fost nimic, că doar atât știu și eu, să fac click pe ”forget password”, dar am uitat întrebarea de securitate.

Dap, aia memorabilă pe care să nu o uiți în vecii vecilor. Și două zile dăi și luptă să-i conving pe ăștia că sunt eu. M-am jurat pe toți sfinții, și pe ăia mari și pe ăia mici, le-am dat retina să o scaneze, amprentele, nimic: întrebarea memorabilă cucoană. Am încercat la coarda sensibilă, că-s bătrână și uitucă, nada, tehnologia n-are suflet.

Până la urmă și-a făcut milă și pomană de mine un indian de la call centre, să-i iasă gustos chicken curry-ul diseară, și m-a ajutat să dau reset. Evident că am trecut la o parolă d-aia de cap blond, pe care dacă o uit înseamnă c-am murit și nu mi-a spus nimeni.

Așa că, I am back.

blonde

Sursa foto: pexels.com

Un gând despre „Uneori cioara vopsită chiar e blondă

Lasă un răspuns