GÂNDURI BLONDE

Impresii din prima zi de școală

E la modă, normal că vorbesc despre asta. Am făcut un efort major să nu mă îmbrac în uniformă de școlar și să-mi pune poze pe fesibuc, că pe copil n-am nicio șansă să-l imortalizez. Dacă-i vede cineva bucuria din ochi când merge la școală cheamă protecția copilului.

Dar apropo, voi mai țineți minte cum era prima zi de școală? Emoții, alea, alea? Eu sinceră să fiu nu-mi amintesc să fi fost vreodată emoționată. Nici mama, căci m-a dus la școală doar în prima zi din clasa I, ca să-mi arate drumul. În ciclul primar sigur n-am avut nicio emoție, decât poate aceea că iar sunt singura care n-a făcut tema de vacanță (dap am fost rebelă și am considerat că d-aia e timp liber ca să n-ai nimic de făcut). De note nu-mi era teamă că mama era doctor și toți se gândeau că poate într-o zi au nevoie de ea.

După clasa a cincea am cam teminat cu emoțiile legate de teme, știam deja că n-au ce să-mi facă și că nu-s unicat, nu le aveam nici pe alea legate de dirigă sau de profi și au început alea legate de fluturașii din stomac. Moamă, d-abia așteptam să înceapă școala să mă mai văd cu băiatul ăla cu un an mai mare cu care nu comunicasem toată vara căci nu-i știam numărul de telefon și chiar dacă l-aș fi aflat mai bine aș fi murit fată bătrână decât să-l sun acasă.

Nu vă gândiți că el știa că eu exist, noooo, doar că eu abia așteptam să bălesc pe el, din umbră, din septembrie până în iunie. Pe urmă l-am pierdut și pe ăsta, a plecat la liceu și mi-a rămas și mie emoția lui ”futu-i, anul ăsta dau treapta” (dap, pe vremea mea se dădea treapta).

După intrarea la liceu n-am mai avut nicio emoție, nada, nada. Aaaa, ba într-un an mi-era așa lehamite să mă văd cu iubirea de peste vară, care evident îmi frânsese inima, dar am scăpat ușor căci s-a mutat la alt liceu. Aaa, și mint, aveam mereu emoții că o să afle mama cu adevărat cât chiulesc, că un profesor de bine o să-i deschidă ochii (am scăpat)

Deci toți anii am fost o insensibilă, incapabilă să trăiesc la maxim emoția educației colective și aparent i-am transmis exact aceiași atitudine și copilului.

Voi? Ați avut emoții sau tot așa, reci și fără sentimente?

school

Sursa foto: pexels.com

4 gânduri despre „Impresii din prima zi de școală

  1. Emotii nu doar un sentiment de lehamite! Ai mei erau muncitori ca atare era imposibil ca eu să am ceva in cap. De altfel cred ca prin fiecare ciclu școlar mi s-a spus că nu sunt bun de nimic! Cand am terminat facultatea printre cei care si-au ales repartiția a fost o mare dezamăgire probabil pentru 99% dintre foștii mei profesori si învățătoare ( presupunând că a aflat vreunul sau l-ar fi interesat!) Am urât școală și de aia cred ca am avut parte de vreo 26 de ani de ea (fara sa repet vreo clasă)!

Lasă un răspuns