VIAŢA DE ZI CU ZI

Și, cum se zice la voi Coca-Cola?

Ieri am avut cel mai pur exemplu al sindromului Răducioiu, știți voi, genul care nu ”dă o raită prin cartier” ci se duce într-un ”giro”, care vrea să bea apă ”still” sau care te întreabă ”cum se zice la voi Coca-Cola”. Am mai zis că fi-miu e praf și vorbește rom-gleza, dar nu ratez nicio șansă să-l corectez.

Mie îmi palce limba română deși o vorbesc ca naiba, mai exact sunt praf la gramatică. Dap, mai scap virgula între subiect și predicat, mai scap virgule în plus sau în minus, mai înfulec litere în timp ce scriu, etc. Dar asta este pentru faptul că n-am fost bună la limba română în școală, bine n-am fost bună la nicio materie, o cunoșteau profesorii pe mama și se gândeau că poate într-o zi au nevoie de un doctor. Îmi plăcea la muzică pentru că am voce nu, și ca să nu mă audă behăind îmi dădeau note pentru tăcere.

La română însă excelam la plagiat. Norocul meu că n-am prins vremurile astea că închisoarea plagiatorilor scria pe mine. Dap, știam întotdeauna ce a vrut să exprime autorul pentru că aveam o carte mare de George Călinescu (dacă n-ați copiat comentarii din ea înseamnă că sunteți obscen de tineri și nu mai vorbesc cu voi), nu știu dacă v-o mai aduceți aminte. Era una gen ceaslov cu coperți galbene și cu o grămadă de detaill.

Mie îmi plăcea cartea căci mă ajuta să înțeleg ce-a vrut să spună Coșbuc când a văzut ”Ceahlăul la apus”, eu aș fi zis că doar atât: am văzut Ceahlăul, dar aparent avea mai mult în minte. Sau ce dorea să exprime autorul când Manole a zidit-o pe Ana (eu aș fi zis că doar nebunie care în ziua de astăzi se poate trata, ghinionul Anei că a prins vremurile alea nasoale), sau de fapt ce mesaj a vrut să transmită Ana lui Ion când și-a pus ștreangul de gât (mai bine mor în picioare decât să trăiesc în genunchi? zic și eu), și exemplele pot continua

Cel mai mult și mai mult mi-a plăcut partea de istorie, aia în care am aflat că Frații Văcărescu ar fi vrut să aducă modificări limbii române și să le definească mai aproape de utilitatea lor exactă, cum ar fi de exemplu gât legău și nas-suflete în loc de cravată și batistă. Aici nu era nevoie de interpterare sau de înțeles ascuns:)

Mă întreb cum am fi tradus asta în romgleză: Give și mie un neck-legău să-mi accompany la costumul where îmi pun this nose-suflete?

dumb boy

Sursa foto: pexels.com

3 gânduri despre „Și, cum se zice la voi Coca-Cola?

  1. Si eu tin minte ca era musai sa prezinti un comentariu literar „autorizat”, sa spun asa… adica neaparat copiat de prin Calinescu sau de prin niste culegeri speciale. Tin minte cum m-a invatat minte profesoara de limba romana sa mai vin eu cu idei „de-acasa” cand am dat eu o interpretare personala la ce a vrut sa spuna autorul, iar raspunsul ei a fost „unde ai citit tu asta?”. Cand a aflat ca era gandire originala, mi-a zis ca nu se pune, ca trebuie sa adopt ce cred criticii literari… Imagineaza-ti ce soc am avut la facultate, ca am urmat filologia, engleza-franceza, cand profesorii intrebau ce credem noi ca a vrut sa spuna autorul? Cum? Adica nu suntem prosti din oficiu? Adica, chiar va pasa ce gandim noi despre asta??? Pai, atunci, stati asa sa va explic… Si am stat toti aia 4 ani cu mana pe sus de ma stiau ca pe un cal breaz. Nu poti sa-ti imaginezi ce fericita m-a facut chestia asta in facultate… Adica, doar pentru asta si-as mai face-o o data! 🙂

Lasă un răspuns