VIAŢA DE ZI CU ZI

Visele devin realitate

Zilele trecute spuneam că am un singur vis, să dorm. Că dacă ar veni Moș Crăciun, Zâna cea Bună, Zâna cea Rea, Zmeul Zmeilor și Făt Frumos, la toți le-aș cere să-mi îndeplinească acceași dorință: să dorm într-o zi până la 8.

Și na că s-a împlinit. Pe nepusă masă fi-miu a avut primul lui somn în deplasare, la un vecin din bloc , vineri seara. După ce mi-a zis cât de dor o să-i fie de mine și cum atunci când se va însura tot cu mine va sta (Doamne, promit să merg mai des la biserică, măcar la bătrânețe să stau și eu singură) a rămas acolo.

De la 9 seara, vinerea, am rămas singură. Singură singurică. Era o liniște mormântală în casă. Mereu am crezut că prima dată când voi rămâne singură îmi fac de cap. Dau drumul la muzică, fac petrecere, beție, ceva care să marcheze momentul.

L-am marcat, prin tăcere. Nici măcar n-am deschis televizorul, ci m-am tolănit pe canapea și  am ascultat liniștea. Uitasem ce bine e să stai așa, fără niciun zgomot în jur, fără să faci nimic, fără să-ți treacă vreun gând prin cap. De stat am stat până târziu, ca-n visele mele, nu pentru a mă uita tâmp în zare, ci pentru că am avut de lucru.

Eiii, dar a venit dimineața, dimineața aia pe care mi-o doream, ca să mă trezesc târziu și să beau o cafea pe balcon, privind Tamisa în liniște. Mda, am băut cafea, am privit și gârla, la 5 dimineața când m-am trezit. Cum, cum se poate așa ceva? Să primesc în sfârșit ce am visat și să dau cu piciorul?

E clar, m-au ajuns bătrânețile, trebuie să-mi revizuiesc lista de dorințe.

vise.jpgSursa foto:pexels.com

VIAŢA DE MAMĂ

Care e fantezia voastră cea mai mare?

Tot n-am rezolvat cu boilerul, nu miros încă, dar presimit că nici mult nu mai am. Mie când mi se întâmplă d-astea mă ia depresia și mă visez că sunt Cenușăreasa și vine și la mine o zână să mă ajute. M-am gândit și m-am tot gândit, și iar m-am gândit, ce-aș face dacă ar veni Zâna cea Bună și mi-ar spune că poate să-mi îndeplinească o dorință? Care ar fi fantezia mea cea mai mare?

Să mi-l aducă pe Prinț, o caleașcă aurită, un pantof de sticlă, să fiu frumoasa balului? Nope. Aș vrea să dorm până la 10, să am un mic dejun în liniște urmat de două trei ore de citit pe terasă. Bine, hai, nu întind coarda, să dorm până la 8-9 într-o dimineață, doar într-una. Doar atât, fără mic dejun, fără citit. Promit să fiu o mamă mai bună după asta

N-am nici cea mai vagă idee dacă sunt o mamă bună sau rea, n-am văzut până acum normele de părinte bun, și cred că nimeni nu poate să spună asta obiectiv. Dacă ai făcut treabă bună sau nu, afli după vreo 16-18 ani, când oricum e prea târziu să mai schimbi ceva.

Pe mine mă copleșesc remușcările aproape zilnic și simt că aș fi putut să fac altfel (a se citi mai bine), că puteam să ajung mai repede la after school, că puteam să mai citesc seara încă o poveste, să-i fac mâncarea favorită, să mai fac o cursă de mașinuțe, să nu fiu ultima care duce proiectul la școala, să gătesc brioșele nu să le cumpăr când e ”bake sale”, să mă implic mai mult în asociația părinți-profesori (momentan mă strâmb de câte ori aud de o nouă inițiativă a acestui grup).

Că aș putea să râd mai mult, să nu mai fiu zilnic într-o continuă alergătură, să cânt mai mult, să fiu mai veselă, să nu mai fiu atât de obosită, să nu mă mai simt vinovată pentru că-mi doresc timp pentru MINE. Nu știu cum fac alte mame, cum jonglează cu slujbe și copii și par că n-au depus nici un efort, când eu arăt zilnic de parcă am scăpat din tunelul vitezei. Știți momentele alea în care nu-ți mai pasă nici dacă a băut apă din vasul de WC atâta timp cât nu mai strigă că-i e sete.

Poate dacă dorm puțin mai mult o să reușesc să-i dau apă de la chiuvetă.

Fantezia voastră care este? Când închideți ochii și vă dați frâu liber imaginației, ce visați să vi se întâmple?

fantasySursa foto: pexels.com

GÂNDURI BLONDE

Cu televizorul se distruge viitorul copiilor

Boilerul a murit de tot, gata, s-a săturat și a ieșit la pensie. Inginerul de la british gas i-a pus un bilețel pe el, genul acela care se leagă la picioarele cadavrelor care ajung la morgă. Ce să mi zic? Nimic.

În această notă optimistă m-am gândit să lenevesc la TV, cu copilul lângă mine, să ne plângem soarta crudă, doar că am aflat că nu e bine, că pe copil nu trebuie să-l lași în fața ecranelor.

Acuma explicați-mi și mie de ce n-ai voie să lași copilul la TV sau tabletă? Nu, pe bune, nu glumesc, care-i teoria de bază ca să o aplic și eu. P-aia cu zahărul n-am prins-o așa că facem concurs cine mănâncă mai multă înghețată, dar măcar p-asta cu TV-ul să n-o pierd, ca să mai aibă și copilul o șansă în viață.

Eu sunt cinefilă, de multe ori d-abia aștept să bag copilul în pat ca să mă mai arunc și eu în lumea filmului, îmi place să merg la cinematograf, deci nu știu cum aș putea să fiu ipocrită și să-i spun că el n-are voie sau că e ok ptr mine și pentru el nu?  Și eu am avut ca și copil voie la TV (când nu eram pedepsită). Îmi aduc aminte când sâmbăta sau duminica eram toți copiii din bloc afară și ieșea câte un părinte pe geam și striga: deseneeee! Moamăăă, fugeam ca potârnichile să nu care cumva să ratăm Woody, sau Tom și Jerry, sau orice!

Toată casă se oprea din respirat când erau desene, mama oprea mașina de spălat, aspiratorul, totul, ca să auzim bine, căci următoarea șansă la desene era peste o săptămână. Bine, ai mei au fost d-ăia care s-au împăcat cu gândul că n-au copii geniali și ne-au lăsat să vedem în fiecare seară Mihaela sau Mieunel și Bălănel. Sunt ferm convinsă în ziua de astăzi că dacă s-ar fi opus tehnologiei, dacă ne-ar fi împiedicat să petrecem zilnic câte 10-15 min la TV, eu și sor-mea am fi ajuns departe. Televizorul ne-a distrus viitorul.

Și, când nu ne uitam la TV, aveam voie să ascultăm povești la pick-up (dap am prins vremurile alea de glorie). Imaginați-vă, altă unealtă a diavolului lăsată liber în mâinile noastre. Pe urmă, cu mega pile, au făcut rost de video și iar am fost lăsate după bunul plac în fața ecranului.

Din copilăria asta nefericită, în care am fost lăsată pradă delăsării (am învățat o limbă străină abia în calsa a 5-a, nu știu să cânt la niciun instrument, n-am făcut niciun sport de performanță, am învățat să înot prin clasa a 9-a, să schiez la 19 ani, iar de tenis nu m-am apropiat niciodată), am înțeles să fac la fel și eu cu copilul.

Așa că nu i-am interzis tableta sau televizorul, doar am pus un timp limitat la ele. Mai nou am aflat că nu e bine, că e o greșeală fundamentală pe care o fac, că orice minut contează și dacă nu va ajunge leader să nu mă mai întreb de ce.

Sincer vă zic m-am speriat. Am închis repede tot, am stins și lumina că poate și aia e periculoasă. M-am uitat la copil nu i se zbate niciun ochi, nu pare mai nătâng decât alții de vârsta lui, nu râde mai mult sau cu gura mai deschisă, nu-i curge saliva pe la colțurile gurii, nu se scobește în nas mai mult decât de obicei, merge, vorbește cât de cât articulat, ăștia la școală chiar îl laudă că ar fi istețel, dar acu mă gândesc că au un interes ascuns.

Prin urmare luminați-mă ce semne să caut? Cum îl ”distruge” televizorul? Că de vorbit urât învață de la școală (mi-a explicat chiar azi cum e treaba cu what the hell), de scuipat și de bătut a învățat la fotbal și la hockey, femei semi dezbrăcate a văzut la mall (engelzoaicele nu prea de agită cu hainele) plus că și în anglia se poartă fraza: ”cine e ultimul mă-sa e curvă”

Aș zice că televizorul e chiar educativ 🙂

TV.jpg

Sursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

La omu` sărac nici boii nu trag

Mi s-a stricat centrala, din nou. Și n-am apă caldă și căldură, din nou. Și afară sunt 6 grade, este iarnă, da, din nou. Și british gas m-a sfătuit să stau liniștită că vor veni cât de curând (a se citi în 3-4 zile). Așa că îmi fac duș cu apă rece, din nou. Și scuip cuburi de gheață de câte ori mă spăl pe dinți, din nou. Dar contoarul merge în continuare ca și cum aș avea 25 de grade în casă.

Astea sigur sunt blestemele reginei, pentru că nu m-am lăsat până nu mi-a dat înapoi banii pe taxe și impozite.

Gata, aste ultima picătură, mă mut într-o țară caldă, cu paradis fiscal. Păi până când o viață amară și un destin trist?

old-lady-smoking-cigar

Sursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Uneori cioara vopsită chiar e blondă

Nimic pe lume nu m-ar face să spun ceva rău despre mine, pentru că nici n-am cum, sunt pur și simplu perfectă. Doar că am o vagă senzație că în procesul intens de decolorare a podoabei capilare din ultimii 15 ani am pierdut și câțiva neuroni, odihnească-se în pace.

De două zile sunt blocată. Nu, nu intern, nu am constipație, ci blocată la cont, la contul de blog. Mi-a venit mie ideea fabuloasă să-mi cresc securitatea online, am citit eu că e bine să fii vigilent, și mi-am schimbat toate parolele. TOATE, la toate conturile.

Și printr-un miracol pe care nu-l poate descifra nimeni m-am gândit să-mi pun la blog una d-aia care să-i bage în faliment pe băieții spărgători de conturi. Nu știu ce o fi fost în capul meu, că doar n-am nimic ce poate fi furat din contul ăsta, nimic ce nu-i deja public. În fine, am uitat parola. Asta n-ar fi fost nimic, că doar atât știu și eu, să fac click pe ”forget password”, dar am uitat întrebarea de securitate.

Dap, aia memorabilă pe care să nu o uiți în vecii vecilor. Și două zile dăi și luptă să-i conving pe ăștia că sunt eu. M-am jurat pe toți sfinții, și pe ăia mari și pe ăia mici, le-am dat retina să o scaneze, amprentele, nimic: întrebarea memorabilă cucoană. Am încercat la coarda sensibilă, că-s bătrână și uitucă, nada, tehnologia n-are suflet.

Până la urmă și-a făcut milă și pomană de mine un indian de la call centre, să-i iasă gustos chicken curry-ul diseară, și m-a ajutat să dau reset. Evident că am trecut la o parolă d-aia de cap blond, pe care dacă o uit înseamnă c-am murit și nu mi-a spus nimeni.

Așa că, I am back.

blonde

Sursa foto: pexels.com

GÂNDURI BLONDE

Femeile grase fac bărbatul mai fericit

Când locuiești în țara cercetătorilor britanici n-ai cum să nu dai peste studii revoluționare. Dacă nici ei nu se pricep să schimbe lumea prin studii, atunci nimeni nu se mai pricepe. Un articol recent mi-a sărit în ochi. Conform…”cercetătorilor britanici”, bărbații însurați cu femei grase sunt mai fericiți

Acuma cum să zic eu ca să nu fiu rea, să găsești o femeie slabă în Anglia, să fie ea neaoș englezoiacă de la mă-sa și de la tac-su, cam greu (ai mai multe șanse să te șovească fulgerul). Poate d-alea care chiar n-au ce mânca sau cele foooarte fițoase care o ard pe aspic de avocado. Eu sinceră să fiu mă aștept cât de curând la un studiu care să arate de ce englezoaicele sunt mai bolnave de glandă decât alte nații.

Revenind la studiul cu freiciriea și grăsimea, cercetătorii au dreptate. Normal că femeia care e grasă face ceva ca să fie așa. Nu mănâncă nimic și se luptă cu glanda (5 hamburgeri sunt un nimic mai ales dacă la sfârșit ceri o cola light și două pulpe americane sunt așa, de ciugulit). Și cu cât e glanda mai mare cu atât gătește ea mai mult.

Acuma cui nu-i place o șaorma cu de toate? Bine, știu este pentru cei cu gusturi vulgare, dar să nu-mi spuneți că seara, după ce ați ascultat 3 ore mozart și ați filozofat adânc cîn timp ce vă înfruptați copios dintr-un menisc de prepeliță pe pat de quinoa, visați la muguri de pin. Sau când vi se face poftă de vă plouă-n gură pentru ceva bun, vă imaginați cum mușcați pofticios dintr-un șnițel de rucola cu chia. Noaptea, în vise, sigur vă apare o șaroma d-aia mare de la colț de la Dristor, care vă aleargă diperată strigând: ia-mă, ia-mă!!

Toate am învățat că dragostea trece prin stomac și, unde e dragoste e și fericire. Cum ne învăța bunica? Să miroasă de pe scară a plăcinte calde și a sarmale (casa, nu tu). Păi cum să nu fie bărbatul fericit când vine acasă și găsește oala cu 20 de ardei umpluți, nu o salată rebegită cu niște ridichi în ea ? Cum să nu crezi că ai tras lozul norocos când soția te roagă ca în drum spre casă să cumperi și tu 2-3 caserole de mititei și 4 bucăți de ceafă fără os, căci a plănuit seară de filme romantice și să aveți și voi ceva de ciugulit? Dă-l niabii de fistic, am auzit că îngrașă.

Condiția este să vă însurați. Deci doar cu prietenie sporadică sau uniune consensuală nu merge treaba. Treceți pe la ofițerul stării civile și fericirea o să curgă valuri, nici nu o să mai puteți să duceți…..grăsimea. Să nu spuneți că nu v-am avertizat!

grasa.jpgSursa foto:pixabay.com