GÂNDURI BLONDE

La Edinburgh am ratat cel mai important obiectiv turistic

Întotdeauna am auzit numai povești frumoase despre Edinburgh, și în mintea mea s-a creat nevoia de a vedea acest oraș. Dacă tot sunt pe meleagurile reginei, mi-am propus să trec la fapte căci nu se știe cât mai suport verile cu 17 grade.

M-am documentat despre locul faptei, am citit pe siteurile oficiale, dar și pe forumuri, să aflu sugestii de la cei care au fost acolo. La fel am făcut și când am fost în Bali și am ajuns astfel să vizitez mai mult decât plaje și orezării. Doar că socoteala de pe site nu se potrivește cu realitatea unei vacanțe cu copii. Ce ne-a plăcut nouă și ce-am ratat din perspectiva adulți plus copii

Pentru mine Edinburgh a fost o premieră din multe puncte de vedere. A fost prima dată când am mers vara cu geacă și fular de lână și m-am învelit noaptea cu două pături, a fost de asemenea prima dată când am stat într-un apartament și nu la hotel. A fost cea mai bună alegere pentru varianta doi adulți și trei copii, și cum trăim într-o lume foarte mică, managerul apartamentului era căsătorit cu o româncă din satul meu natal. Ideea de apartament mi-a plăcut, cred că o să o mai încerc.

Tot o premieră a fost să ratez cel mai important obiectiv turistic. Eu sunt genul care stă de dimineață până seara în muzee, catedrale și alte obiective turstice. Cum descalec într-un nou oraș, las calul la adăpat și mă duc glonț la cel mai vestit punct. Nu știu să-ți zic prea multe de cârciumi și cafenele dar muzeele nu le ratez.

De data asta însă am ratat vizita la cel mai important loc, distileriile de whiskey. Dap, e ca și cum m-am dus în Laponia și nu l-am văzut pe Moș Crăciun. Dar cu trei copii, cam greu să-i convingi să stea liniștiți 50 de minute într-un colț, timp în care tu faci împachetări cu single malț sau blended malț, asta în condițiile în care i-ar fi primit să intre, n-am verificat pentru că n-avea rost să-mi fac sânge rău. Mi-am scos pârleala petrecând vreo două ore într-un singur magazin de whiskey, de unde am ales mai multe feluri și le-am degustat acasă. Eu am numit asta îmbogățire culturală.

Din ce-am văzut ne-a plăcut mult yahtul Britannia. Lux plutitor, nicio comparație cu HMS Belfast care este vas de război, nu vă lăsați păcăliți să nu vedeți unul dacă l-ați văzut pe celălalt. Surpriză plăcută, găsiți audio ghid în limba română inclus în prețul biletului, singurul loc de până acum în care am găsit ghid în limba natală.  Vizita durează cam două ore, detaliile oferite de ghid sunt extrem de elaborate, și ar fi de recomandat să mai adăugați 30-45 de minute la vizită ca să luați ceaiul într-unul dintre saloanele vasului.

Noi am cuplat vasul cu palatul Holyrood, care n-aș spune că este un must see, și astfel nu prea ne-a mai rămas timp de mare lucru în ziua respectivă. Palatul n-are nimic impunător sau deosebit, doar poate austeritatea cu care este construit și decorat în condițiile în care este încă utilizat de familia regală.

La polul total opus este castelul Edinburgh, pe care îl recomand din tot sufletul. Nu este un castel în adevăratul sens al cuvântului, este o fostă fortăreață, cuplată cu inchisoare, ceva asemănător cu Turnul Londrei, dar priveliștea îți taie răsuflarea. În afară de priveliște veți găsi un mod cu totul inedit de a prezenta istoria și bijuteriile coroanei. Partea bună la acest castel este că biletul are valabilitate trei zile, deci puteți să-l vedeți din bucăți dacă aveți prea multe distilerii pe listă 😛

Ce ne-a mai plăcut nouă (copiilor adică) a fost camera obscură, cu labirint de oglinzi, vortex și holograme. O experiență inedită pentru copii și interesantă pentru adulți. Am fost și la catedrala St Giles, n-aș zice că nu puteți să trăiți dacă nu o vedeți, e o altă catedrală ca multe altele din Marea Britanie.

Dacă vreți o experiență cu adevărat culturală aveți nenumărate biserici și catedrale de vizitat, muzee care sunt gratuite (noi am vizitat doar muzeul copilăriei), parlamentul (o clădire nouă absolut oribilă). Aș recomanda plimbarea pe străduțele din centru în detrimentul multor muzee și ceva vizite în magazinele cu haine tradiționale. Măcar o umbrelă sau o eșarfă merită să cumpărați, dacă sunteți prea timizi pentru un kilt 🙂

Ce e bine de știut: dacă vreți să cumpărați souveniruri sau whiskey nu vă bazați pe aeroport, oferta nu este atât de bogată ca în oraș, de exemplu tartan n-am prea găsit. Pe de altă parte prețurile din aeroport sunt sensibil mai mici la băutură și dulciuri decât cele din magazinele aflate în centru.

La diverse aș pune faptul că am nimerit în timpul unui festival, ceea ce a dus la ceva aglomerație, dar fi-miu a devenit artist (detaliile într-un alt episod). Transportul public este minunat și dacă sunteți doi adulți și doi copii ieșiți mult mai ieftin cu un bilet de familie. Hop on- hop off nu merită, chiar dacă în preț intră bilete la cele două castele și la yaht. Distanțele sunt mici și beneficiul de skip the line pentru obiectivele turistice nu e mare sfârâială, noi n-am prins coadă nicăieri.

Mie mi-a plăcut orașul, dar este genul de loc care trebuie îmbinat cu timp pentru distileriii, pub-uri (e mare păcat să nu mâncați plăcintă tradițională și haggis sau să nu beți un irish coffee), plimbări prin oraș și poate o vizită la Loch Ness. Dacă vreți să îmbinați cultura cu băutura e nevoie de mai mult de trei zile, altfel totul este pe repede înainte, ca să nu mai adaug și revenirea din mahmureală 🙂

IMG_2275

Aaa și să nu uit, musai să cumpărați fudge, cu aromă de whiskey evident 😛

 

 

4 gânduri despre „La Edinburgh am ratat cel mai important obiectiv turistic

Lasă un răspuns