VIAŢA DE ZI CU ZI

Nu suntem rasiști, doar ne roade pizma

Ieri a fost zi de sport. Fi-miu mi-a zis clar de cum s-a trezit:

  • astăzi este finala, nu ieșim din casă
  • nici măcar pentru o înghețată?
  • nu, stăm și ne pregătim

Pregătirea a fost doar mentală și la nivel de provizii. De două zile eram hotărâți că susținem Franța, pentru că ne-a plăcut cum a jucat și pentru că nu puteam să susținem Croația care eliminase Anglia! Înainte de fotbal am avut tenis și l-am susținut pe Djokovic, pentru că așa a vrut copilul.

  • mami, ținem cu Croația numai la tenis (încă nu face bine diferența între fostele țări iugoslave), trebuie să ținem cu cel mai bun

Ne-am bucurat la victoria lui Djokovic și la fiecare gol al Franței. Nu vreți să știți cum a trăit fiecare ocazie, cum a alergat prin casă la fiecare reușită a echipei susținute și câtă jale a fost la fiecare gol dat de Croația! Dar, Vive la France!

Facebook însă m-a luat prin surprindere. În principal cu valul de susținători pentru Croația! Recunosc, am fost uimită, speram măcar să fie 50-50. Dar nu ăsta a fost adevăratul șoc ci rahatul (pardon my french) aruncat în comentarii la postările celor care erau fericiți că a învins echipa lor favorită.

Eu știu așa, o reușită e o reușită, chiar și dacă este la limită, tot reușită este. Pe de altă parte o înfrîngere se numește tot înfrângere. Cel de pe locul doi este doar primul pierzător. Deci contează dacă ești looser-ul de pe locul doi sau ăla de pe trei sau ăla de pe patru? Pentru mine nu, ești înfrânt și punct. Nimeni nu-și va aminti cine a ieșit pe locul doi, dar toată lume va ști cine e pe locul întâi.

Și nu văd de ce contează culoarea jucătorilor. Dacă echipa Franței era alb pur, susținătorii Croației suportau mai ușor înfrângerea? Întreb și eu pentru un prieten! Dap, sunt mulți jucători de culoare, pentru că Franța a avut multe colonii! Bravo ei, a fost și este, putere mondială, ceea ce nu cred că face victoria lor mai puțin valoroasă.

Cumva jucătorii de culoare au puteri supranaturale? Încerc să înțeleg tranformarea unui eveniment sportiv în ură rasială. Problema este că Franța a avut de unde alege? Well, tough luck, nu suntem egali în viață, dar asta nu înseamnă că vărsam hârdăul cu  pizmă ambalată atent în rasism. Ne bucurăm de un eveniment frumos și ne dorim ca data viitoare în finală să fie țara noastră. Zic și eu!

france_2Sursa foto: pexels.com

Reclame

2 gânduri despre „Nu suntem rasiști, doar ne roade pizma

  1. Cine nu si-ar dori sa participe si Romania la un eveniment de asa anvergura!
    Dar va dati seama ca nu stiu, sincer daca o să se întâmple această minune. Romania are totusi jucători buni dar care din pacate ori nu sunt interesați prea mult ori nu sunt motivați să meargă mai departe.
    Nici nu am urmarit acest show, probabil o voi face daca printr-o minune ajunge si Romania pe acolo.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Rezultatele sportive tin in mare masura de mentalitatea națională. Noi nu suntem printre marile națiuni in sporturile de echipă nu ca ne lipsește de unde sa alegem ci pentru ca nu putem forma o „echipa” ca nație. Privește diaspora românească din jurul tău! Apoi vine problema „da ce eu sunt mai prost?” care tot la imposibilitatea formării unei echipe tari duce. Problema naționalismului doar la nivel declarativ dar nu simțit samd. Marile noastre rezultate au fost individuale iar pe echipe doar pe vremea socialismului cand ne identificăm mai puternic cu țara si nu banii stateau pe primul loc. samd

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s