VIAŢA DE ZI CU ZI

Nu mai pretenda că n-ai clapat!

Dacă urăsc ceva pe lumea asta, după prăjiturile fără zahăr, este să stâlcești limba română. În mintea mea ai datoria să știi să vorbești corect limba maternă, chiar dacă ai ales să te bucuri de soare de pe meleaguri străine. Știți voi, sindromul Răducioiu. Genul, ”cum se zice la voi Coca-Cola?”

N-ai nicio scuză în ochii mei, că n-ai cu cine să vorbești, că vezi doamne ți-a intrat ”străineza” în vocabular, că atunci când ai plecat tu din țară cuvintele alea nu existau (scuza asta mă enervează cel mai tare, cred că dacă mă uit în dicționar, cantitatea de neologisme din DEX nu a crescut la cote alarmante în ultimii 20 de ani) și alte explicații halucinante. Eu cred că vorbitul corect e ca mersul pe bicicletă, dacă l-ai învățat n-ai cum să-l uiți.

Să mai zic și de faptul că nu înțeleg de ce nu-ți înveți copilul să vorbească limba ta natală? Oi fi eu prea naționalistă, cine știe.

Doar că vocabularul copilului meu a luat-o pe arături de câteva luni. Și nu vorbesc despre faptul că-mi zice că floarea era green sau că el vrea să-i dau blueberry, astea mi se par ”light” deja. Poveștile de genul: ”astăzi m-a push Lucas în timp ce ne jucam în playtime și l-am told off la Miss, dar ea a zis că n-a fost on purpose și nu l-a punish” îmi ridică părul pe spate în fiecare zi, mai ales că sunt spuse cu accentul ăla britanic care mă ucide nervos.

Duminică, am simțit că a trecut la nivelul doi când mi-a spus supărat să nu mai ”clapez” pentru Lewis Hamilton că noi ținem cu Ferrari. Nu m-am panicat la nivelul maxim pentru că am pus întâmplarea pe baza emoțiilor zilei. ”Decât” că astăzi mi-a spus clar și răspicat să nu mai ”pretendez” că sunt forgetfull și să-i pun PE kit-ul la el marțea!

Sunt sigură că a venit sfârșitul lumii. Nu cred că mai poate fi recuperat. Mă aștept în orice zi să-mi spună O-ana în timp ce run la el în cameră angry că n-am un name ușor de spell în engleză 😛

kid_2Sursa foto:pexels.com

 

9 gânduri despre „Nu mai pretenda că n-ai clapat!

  1. Doamne ce amuzanta esti.
    Copilul vorbește ca si cei de varsta lui cu care își petrece timpul. Ceea ce pentru noi pare putin deplasat pentru ei e normal.

      1. Sigur ca da. Păi va dati seama ca sunt copii români care locuiesc în țară și vorbesc asa. Macar el are o scuza :))

      1. Acum ca parinte pot sa spun ca sunt doua variante:
        1. ajungi de nu te mai enervează nimic funcție de procentajul si volumul tratamentului etilic folosit
        2. ajungi de te enervează orice, oricând, oricume, oriunde….
        Treci obligatoriu prin ambele variante cu alternării sau cu durata prelungita in una dintre ele!
        Vestea buna: vine o zi când se însoară!
        Vestea rea: o să ai si o nora!

Lasă un răspuns