VIAŢA DE ZI CU ZI

Oricâtă carte ai, boala nu te ocolește

Știți vorba aia ”și bogații plâng”?, ei e valabilă și aia ”și educații se îmbolnăvesc”. Dap, boala nu ține cont de nimic, nici de câtă școală ai, nici de școala pe care ai făcut-o, de nimic. Când te lovește, te lovește și în fața ei ești neputincios.

Prima dată când m-am îmbolnăvit grav, a fost în anul 5 de facultate. Îmi amintesc și acum, stăteam cu cartea de chirurgie în față și brusc am avut o revelație: am cancer de prostată! Aveam toate simptomele, aboslut toate, așa că am ignorat cu o grație suverană amănuntul, total neesențial, că nu am prostată. Păi nu s-au mai văzut cazuri rare? Inimă în dreapta, ficat în stânga? Faptul că nicio femeia n-a mai avut prostată până la mine, nu înseamnă că nu pot fi deschizătore de drumuri!

N-aveam nevoie de markeri tumorali sau de analize. Făceam pipi des, mai ales noaptea, mă durea burta înainte să fac pipi, și parcă, parcă nu mai rezistam la o vezică plină ca pe vremuri! Dacă nici astea nu erau semne clare, nu știu care mai erau.

Cam vreun an mai târziu, vindecată complet de prostată, am făcut diabet. Așa pe nepusă masă. Foarte greu m-am diagnosticat, căci toate analizele se încăpățânau să iasă perfecte. Dar așa e la doctori, la ei tot timpul e o varietate anatomică sau analizoarele nu funcționează corect. Eu știam ce am, în ciuda evidențelor, căci îmi cunoșteam corpul

Am avut însă noroc și m-am vindecat și de ăsta la fel de rapid și de miraculos ca și de cancer, cam când am terminat stagiul de diabet. Au mai urmat câteva maladii ușoare până am terminat facultatea și în anul de stagiu.

În urmă cu vreo patru- cinci ani am făcut o boală gravă la ochi. Rară, evident, că doar nu mă încurc cu chestii obișnuite. Am făcut ”sindromul brațului lung”. M-am descoperit la resturant, când a venit nota de plată și nu-mi mai ajungea brațul ca să văd ce scrie pe ea. Doamne, ce m-am speriat atunci! Cum, cum să mi se întâmple mie așa ceva? Și ce-o fi asta?

Venisem sănătoasă tun la masă și brusc totul era încețoșat. M-am dus mai la lumină, tot nimic, parcăp aveam o ceașă pe ochi. Sigur nu putea să fie ceva simplu. Niște oameni răi, care n-au vrut să recunoască unicitatea bolii mele, i-au zis banal hipermetropie. Dușmănoși!

D-asta zic, nu contează cât ai studiat, boala apare fără să te anunțe 😛

illnessSursa foto: pexels.com

Reclame

2 gânduri despre „Oricâtă carte ai, boala nu te ocolește

  1. Mi -aduci aminte de o colega care stătea pana in gât intr-o vacă și ne povestea in ce luna e gestanta. Vaca! Adica vacă nu colega restanță si vaca! Singura problema era ca vacă era taur. Dar asta nu deranja pe nimeni, dimpotrivă!
    Dacă te întrebi de ce scriu noaptea?Prostata! Și eu numa printr-o minune….nu Am!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s