VIAŢA DE ZI CU ZI

Până la ce vârstă se susține alăptatul în public?

Din când în când corporația îmi dă țeapă și n-am loc de parcare, moment în care trebuie să mă deplasez cu mijloacele de transport în comun. Le urăsc, deși la coana regină merg ”ca unse”. Așteptatul în stație, înghesuiala, mirosul ăla de autobuz (să nu-mi ziceți că nu-l simțiți), nu-s pe placul meu.

În această notă personală, sunt foarte atentă cu limitele decenței în mijloacele de transport în comun: ce și cum mănânci, ce și cum bei, cât râgâi, cât te pârțâi, cât de tare asculți muzica, cât de tare te cerți sau cu cât patos te iubești. D-aia îmi place mașina proprie, unde poți să scoți ce sunete vrei, pe unde vrei, fără să deranjezi pe nimeni.

Ieri în autobuz era o mămică cu un băiețel cam de seama copilului meu – șase ani, băiețel căruia după prima stație i s-a făcut foame și mama i-a dat un snack – l-a pus să sugă la țâță, și pentru că nu s-a săturat, i-a dat și țîța dreaptă.

Am avut și eu copil mic, l-am hrănit și schimbat în public, și lucrul la care am ținut mereu a fost decența. Cred de altfel că limita între natural și obscen stă mereu în decență. Am văzut nenumărate mame, în Ro și în afara țătii alăptând în metrou, avion, restaurant, pe plajă, oriunde a cerut-o nevoia.

Pentru că da, unui copil mic nu poți să-i spui ”stai așa că ajungem în juma de oră acasă și îți dau acolo”, așa cum nu poți să-i spui ”nu-ți da drumul în pampers acum că imediat ajungem la baie”, dar unui copil de șase ani cred cu tărie că-i poți amâna masa. Nu comentez beneficiile alăptatului unui copil de șase ani (sunt zero, aboslut zero, nu există studii științifice cu semnificație statistică, menite să suțină așa ceva) ci nevoia de a-l alăpta în autobuz!

Gestul m-a îngrețoșat, și nu mă emoționez ușor, căci nu avea în el nimic din puritatea și naturalețea alăptării unui bebeluș ci era la limita unui comportament deviant, obscen. Autobuzul era plin de copii care mergeau la școală (da, era 8.30 dimineața, deci ”ăla micu” plecase nemâncat de acasă), copii în ai căror ochi citeai ”erotismul” momentului. Erau fascinați de copilul ăla, de o seamă cu unii dintre ei, care morfolea pofticios un sân.

Nu am susținut niciodată, și nici nu o să o fac, alăptatul în public la discreție, însemnând că-mi dau rochia jos până la brâu în numele dreptului copilului de a fi hrănit când are nevoie, sau în mijloacele de transport în comun (nu e igienic sau sigur, după umila mea părere), sau după vârsta de 2 ani (prea puține beneficii relevate de studii). Sigur, la tine acasă sau mai ferit de ochii lumii faci ce vrei.

Nu, doamna n-a avut decența să se acopere, cum n-a avut decența să nu facă asta în public.  Așa că întreb și eu, că tot se susține alăptatul până la cât vrea copilul și dreptul lui de a primi masă oriunde, dacă un băiat de 18 ani stă în autobuz cu țâța în gură, e parte din dreptul lui de a fi alăptat în public?

breastfeeding

 

Reclame

9 gânduri despre „Până la ce vârstă se susține alăptatul în public?

  1. Păi tot până pe la 18 ani mă gândeam şi eu că merge alăptatul ăsta în public! Sau, dacă vrea copilul…până la 40, ce, nu e tot copilul mă-sii?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s