VIAŢA DE ZI CU ZI

Scaunele auto rear-facing, front-facing sunt niște mofturi

Dacă aveți facebook sigur ați citit despre care scaun de mașină e mai sigur, despre scaunele de mașină în tramvai, taxi și eventual leagănele din parc. Dacă sunteți părinți ați și trecut prin furcile caudine încercând să găsiți un scaun care să fie aprobat de organizația mondială a mamelor atotștiutoare din parc (succes, e ca și cum ați vrea să ajungeți pe lună cu o scară).

Săptămâna trecută am fost în vacanță și mi-am propus să nu citesc nimic ce ar putea să-mi strice zen-ul, să nu mă uit la știri, să nu scriu și să-mi focusez toată atenția pe coktail-urile de la bar (uite așa am ratat știrea că în Anglia anul ăsta n-o să fie vară, s-a amânat pentru 2019). Nu știu voi cum sunteți, dar eu când vâd soare mă transform. Dintr-o dată parcă simt că renasc, o movilă de pământ mi se pare un munte gigant și doi leandrii înfloriți, vegetație luxuriantă. Devin mai îngăduitoare și mai pregătită să văd frumosul, să găsesc motivația, să încalc regulile.

Și uite cum admiram eu așa scaieții și frumosul pe drumul dinspre aeroport spre hotel văd o chestie de metal înfiptă în ceva mișcător ce se deplasa cu viteză pe autostradă. Curiozitatea specifică șuvițelor bălaie și convingerea că asist la un fenomen unic, m-au făcut să mă uit mai atent și să realizez că OZN-ul era o duamnă (puteai cu ușurință să crezi că sunt vreo trei siameze nu doar o singură ființă umană) călare pe un scooter. Bine, exprimarea corectă ar fi că bietul scooter era înfipt în niște munți de grăsime.

Duamna mergea relaxată cu o rochiță în breteluțe (deh, 29 de grade, căldură mare) și evident fără cască. Am înțeles-o căci nu cred că există vreun producător să facă o cască de mărimea unui ceaun. Surpriza a fost că pe scooter, în fața doamnei, se mai aflau una bucată bărbat și una bucată copil, dap, toți fără cască. Gemea din toți rărunchii scooterul ăla, și cred că doar un miracol îl făcea să nu se dezintegreze

N-apuc să mă minunez bine, când îmi sare în ochi alt vehicul d-ăsta gigant călărit de una bucată adult și una bucată copil, fără vreo cască sau alt echipament de protecție. Ce scaun rear -facing, front-facing, grecii sunt spirite libere, nu lasă ei capitalismul cu față inumană să le bage mâna în buzunare. Habar n-am dacă e sport național, dar în Rhodos sigur e rușine să porți cască pe motor!

Sunt ferm convinsă că te scot babele în fața satului și te ocărăsc, că vine consiliul de bătrâni și de te pedepsește numa dacă află că ai intrat într-un magazin care vinde căști (pe altă insulă evident, căci în Rhodos numai un eretic ar face așa ceva), că îți scad șansele de însurătoare și nu se mai uită vreo fată al tine dacă ești atât de fraier încât să nu riști să-ți întinzi creierii pe asfalt. Bărbat ești tu, sau glugă de ciocan?

Când am închiriat mașina s-a uitat aia cu teamă în ochi la mine când i-am cerut scaun de mașină ( bine, făceam scandal la hotel de trei zile, pentru niște pisici, și devenisem oarecum celebră, dar asta în alt episod) și mi-a explicat cu juma de glas că are doar ”booster”. Sigur earu doar pentru noi, turiștii slabi de înger, care n-avem pic de adrenalină în noi.

car seatSursa foto: pexels.com

Lasă un răspuns