VIAŢA DE ZI CU ZI

În noiembrie am nuntă în Bahamas

Eu de doi ani încerc să-mi cumpăr o pereche nouă de blugi. Nu, nu caut un anume designer care costă 7000 de eur și tot pândesc reducerea aia de 99%, ci vreau și eu niște blugi normali.

Doar că am un obstacol, trăiesc din amintiri, amintirile vremurilor când purtam mărimea 24 la blugi, și atunci de fiecare dată când mă duc la magazin iau doar acest număr, vreo 20 de modele dar toate același număr care m-a consacrat. Încerc zadarnic să înghesui toate șuncile în el, cam cum înghesuia bunica porcul la garniță, nu merge. Disciplinată duc totul la loc și-mi promit să revin când voi fi mai slabă

Nu, nu mă gândesc să-mi iau mărimea 26 sau 27 că doar mă apuc de slăbit și rămân cu niște blugi care arată ca șalvarii. Ce rost are să investesc aiurea? După fiecare moment d-ăsta de hotărâre fermă că voi începe să fac sport și să mănânc mai puțin, de la magazin mă opresc direct la măcelărie, să-mi fac plinul pentru ultima masă copioasă, că doar de mâine mă apuc de slăbit.

Așa a fost și ieri. Măcelarul de la mine de la bloc e un tătăiță pe la vreo 60 de ani care ne zice la toate clientele ”love, dear, darling”. Ieri, la el în prăvălie,era înaintea mea o darling trecută bine de 50 ani (am aflat ulterior că tocmai ce împlinise 50), într-o rochiță vaporoasă de vară prin care se vedeau cu ușurință chiloții tanga, albi cu danteluță (acu dacă mă gândesc bine erau brazilian bikini de fapt). Doamna era super fericită, pentru că tocmai de logodise! Cu John, a cărui vârstă n-am putut-o desluși din conversație.

Dar cred că nu e chiar ramolit, pentru că s-a așezat în genunchi când a cerut-o, în fața a 35 de prieteni, spre surpiza ei totală. Inelul de logodnă era cam cât toată falanga inelarului, cu multe cercuri de aur de diferite culori și un diamant, dar eu să fiu sinceră nu l-am văzut deși aveam ochelari (sunt pizmașă cred). De la pipăirea și analizarea atentă a inelului am trecut la detaliile despre nuntă. Are loc pe 9 noiembrie în Bahams, pe o plajă care le place ”tinerilor viitori însurăței”, plătesc ei biletele de avion și cazarea.

Și ne-a invitat la nuntă, pe mine și pe măcelar. Nuuu, nu împreună, ci fiecare plus one dacă vrea. Dap, uite așa din senin, am primit invitație la nuntă în Bahamas. Măcelarul nu poate să vină că e în Brabados exact atunci, dar eu m-aș duce că cine știe ce prieteni o avea John, care încă mai pot să cadă într-un genunchi, sau măcar poate prind buchetul 😛

După ce a pleact mireasa, mi-am luat costițe de miel, hamburgeri cu mentă și niște frigărui de vită doar așa, de poftă. De mâine mă apuc de slăbit să fiu în formă până în noiembrie.

beach marriageSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Când tu centrezi, tu dai cu capul

Eu am trăit și-am respirat ultima nuntă regală la maxim. N-am ce să fac, sunt suflet slab și îmi plac siropurile astea, plus că așa mențin vie speranța că într-o zi oi găsi și eu o braoscă ce se transformă în prinț, sau măcar într-un marchiz, conte ceva. Și cum ecourile evenimentului nu s-au oprit doar la nuntă, după însurătoarea lu` prințișoru ăsta mic, au apărut iar articolele alea motivaționale cu femei divorțate și mame singure (pe alea cu tați singuri încă le aștept).

Eu am două calități de bază: pricep greu și uit repede, dar din toate aceste ”izvoare” de înțelepciune psihopupu am înțeles un lucru clar: cel mai mișto pe lume este să fii mamă singură și femeie divorțată căci lumea e a ta.

Așa e. Sincer, nici eu nu puteam să o spun mai bine de atât, ba chiar mă roade ciuda ca un vierme că nu mi-a venit mie ideea asta înălțătoare mai întâi. Că doar expereiență am, și de femeie divorțată, și de mamă singură. Ba chiar abund în experiență căci divorțul e cu unul și copilul cu altul. Și vă spun e cel mai mișto să fii mamă singură. Dacă și ai mai mult de un copil cred că e mirific.

Să vă spun de ce. În primul rând statutul ăsta îți aduce o multitudine de ajutoare. Mai întâi și întâi te ai pe tine. Dap, persoana de bază. Când tu nu mai poți te poți relaxa liniștită pe canapea căci imediat îți ia locul eul tău. Sare ca iepurele din tufiș să te înlocuiască atunci când vrei și tu să-ți tragi sufletul. Și când și eul tău simte că i se scurg puterile, intră în scenă augusta ta persoană. Deci simplu, trei persoane dintr-un foc, persoane care ar dipărea total dacă ar fi și tatăl copilului prin preajmă, căci n-ar vrea să se bage la mijloc.

În al doliea rând că ți se îndeplinesc toate visele copilăriei. Te poți juca cu mașinuțe, cu păpuși, cu monopoly, cu scrabble, cu lego, să mergi cu bicicleta, cu ce vrei tu…..în fiecare seară. Exaaact! În fiecare seară. Nu-i așa că e super? După ce ai stat 8 ore la birou, ai suportat vreo 30-40 de ședințe, ai șansa unică, a ta și doar a ta, să mergi acasă și să te joci! Vă mai amintiți când în copilărie vroiați să vă jucați până seara târziu, în fiecare seară, și mai ușor ați fi ajuns pe lună decât să cereți asta? Acu se poate, până pe la 10-11!!!

În al treilea rând, dacă în școală ați avut vreo materie pe care n-ați putut să o studiați aprofundat, acum aveți o nouă șansă. Scrieți mai urât? Nu-i probelamă, acum puteți să reluați caligarfia, zilnic. V-au plăcut primii ani de școală? Asta e, aveți sansa să-i retrăiți. Scriere, citire, matematică, științe, doamneeeee, cum o să vă năpădesacă amintirile. Sporturi? Vă plăceau și astea? Le faceți iar, căci plăcerea de a-l duce la sporturi și de a-i urmări progresul e doar a voastră.

Dacă avantajele de mai sus nu v-au convins să luați copilul și să fugiți singuri în munți, să vă bucurați de serenitatea vieții de părinte singur, vă dau lovitura de grație. Tu ești centrul atenției pentru copilul tău. La 6 dimineașa când se trezește, în weekend evident, tu ești prima persoana la care vine și cu care vrea să vorbească. Nu-l mai interesează nimeni altcineva. Când are un tantrum vrea să-l împartă cu tine și doar cu tine, când are chef de joacă tu ești partenerul preferat.

Oameni buni, cut the bulshit! Eu până acum am văzut doar studii care arată că acei copii crescuți în familii monoparentale iau viața în piept mai nasol, iar echilibru lor nu este chiar egal cu al celor crescuți într-o familie cu doi părinți (aici mă refer la familiile normale din punct devedere psihic la data consultației).

Vi se pare grea viața de părinte? Încercați-o pe aia de părinte singur, 24/7! Succes!

footballSursa foto: pexels.com

SaveSave

VIAŢA DE ZI CU ZI

Mai am două like-uri de vânzare

Eu sunt genul care dau like dacă nevoia o cere, sau mai precis și când nevoia o cere, nu numai când e pe bază de plăcere. Orice prieten/cunoscut mă roagă să-l ajut cu un like mă execut. Ba dau chiar două dacă e nevoie, nu e ca și cum iau like-ul de la gura copilului. Nu știu cât ajutor aduce like-ul meu dar dacă dacă postarea/știrea/fotografia, nu sunt în contradicție marcantă cu valorile mele de viață, te poți baza pe mine.

Dau și share și comentez, orice ai nevoie, căci mic cu mic se face mare. Ieri primesc un mesaj de la cineva care mă întreabă dacă pot să ajut cu like. Sigur, păi cum să nu se poată. Și cum stăteam eu așa cu like-ul pregătit numa ce mă întreabă pesoana cât o costă favoarea asta. Știind-o glumeață, bag din top și o dau p-aia că like-ul e neprețuit, dar că mastercard poate ajuta, glume de șantier.

Doar că ce să vezi, omul era serios și vroia să știe înainte de acțiune care e costul. Costul? Zero. Dai și tu un brifcor când ne-am vedea dacă like-ul meu ți-a adus milioane de vânzări pe site (imposibil, dar făceam și eu pe interesanta). Și ca să nu vă mai țin în suspans aflu că în ziua de astăzi like-ul se vinde. Dap, e la mare căutare like-ul și am tras concluzia că la obrezele rafinate e și cu mercurial!

E adevărat, sunt zgârcită și merg pe principiul că niciodată nu poți să fii prea bogat, dar totuși, cu un like fac cinste 🙂 Greșit Cică îl jignesc, îl consider sărac. Deci am două like-uri de vânzare, nu sunt proaspete, sunt rămase de ieri, dar încă sunt bune. Cine, mai dorește, cine mai poftește?

likeSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Mi se rupe inima de mila ducesei

Prima zi de muncă a săptămânii a fost evident dedicată nunții regale. Ce ne-a plăcut, ce nu ne-a plăcut, pe cine iubim, pe cine urâm, de cine râdem, de cine ne e milă, cum ne-am fi îmbrăcat noi, cum am fi urcat dealul pe tocuri,  cât o să dureze căsnicia (pariurile se învârt cam pe la 3-4 ani), dacă e iubire sau doar pasiune, d-astea, mărunte

Și când eram noi în tonul analizei încep oamenii să o căineze pe ducesă. Amărâta de ea, cum o să suporte viața asta, că nu știe în ce s-a băgat și că iubirea nu poate să treacă peste neajunsurile astea, că avea și ea bani, nu-i trebuiau ai lui (da, amândoi sunt milionari, ea are vreo două și el vreo două sute, dar cine mai ține socoteala). În primul moment n-am văzut tabloul complet, dar pe urmă m-am redresat și le-am dat dreptate.

Cum să trăiești o viață întreagă fără să poți să pui picior peste picior în public? Cum să poți să mergi mai departe știind că niciodată în viața ta nu vei mai avea ocazia să freci cada cu clor sau să cauți cu disperare un detartrant pentru piatra de la robinete? Absolut inimaginabil. Să nu freci tu bine cu Triumf uleiul sărit în cuptor după ce-ai făcut fripturică?

Să ți se spargă și ție o țeavă la baie și să nu mai ai ocazia să-l chemi pe nea Costel, instalatorul, care să-ți spună cu satisfacție: ior haines, ăla dinaintea mea a făcut treabă de mântuială, practic și-a bătut joc de palat? Să duci o viață d-asta oribilă în care n-ai tu rate la bancă, n-ai tu facturi de plătit, nu trebuie să verifici dacă a șters femeia de servici praful de pe bibliotecă, nu trebuie să faci de mâncare? Chair că nu știe în ce s-a băgat

Să trebuiască să apeși pe buton ca să vină cineva. Și dacă greșești butonul? Să vrei să te duci și tu la țară la bunici, și mă-ta mare să stea într-un castel de 200 de camere . Cum să nu-ți iasă ea în întâmpinare cu plăcinte calde și să-ți dea camera de la stradă? Biata fată, câte sacrificii trebuie să facă.

Mă gândesc și eu că nici cea mi mare dragoste din lume nu poate să depășească așa ceva. Să știi că nu trebuie să mai muncești niciodată în viața ta. Cum să stai așa, degeaba, să tai frunză la patrupede? Să te ocupi doar cu ținut de discursuri și tăiat de panglicuțe când e cumnată-ta gravidă. Nicio ființă umană nu poate să supraviețuiască ritmului ăsta nebun.

Și colac peste pupăză să n-ai cont pe feisbuc! Asta e prea de tot, pune capac la neajunsuri. Dacă n-ai cont la nenea Mark, practic nu exiști social. Păi cum să nu poți să te lauzi tu cu trandafirii de la iubi sau cu ultimul cadou primit de ziua ta? Să nu pui tu nicio poză din vacanța ta de 5 stele? Nu dai și tu un check in la supermarket? Nu, nu, așa ceva e indamisibil, nici nu mai pot să scriu că-mi curg lacrimile șiroaie pe tastatură.

Eu îi scriu un mesaj, să-i spun să mă caute când o avea nevoie că o înțeleg din tot sufletul, ba o primesc și-n vizită că nu stă departe, și-o las să arunce un ochi la feisbucul meu. Dacă aduce o prăjiturică, o las și la instagram.

Off, mi se rupe inima de mila ei!

royal wedding

Sursa foto: kensingtonpalace twitter account

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Mie mi-a plăcut la nuntă

Da, m-am uitat la nunta regală. De altfel nici n-ai cum să nu te lași cuprins de spiritul ăsta dacă ești în UK. Oamenii ăștia chiar o iubesc pe Regină și tot ce ține de familia ei. V-am spus că de peste două săptămâni se clădește ”isteria” în jurul acestui moment, de dimineață televiziunile au început transmisiuni live și oamenii au dat petreceri în curțile proprii în cinstea acestui eveniment.

Mie mi-a plăcut nunta, am și stors vreo două lacrimi, deh sunt suflet sensibil și când văd iubire mă emoționez. Am văzut multe comentarii ulterior. Că rochia n-a fost woww, că nunta n-a fost woww, că de ce-i zice nuntă regală că băietul ăsta are tot atâtea șanse la tron câte are orice alt om, că de ce s-a uitat Kate urât la soacră-sa și că era prea snoabă. Acum nu știu cum să zic, dar nu știu câți dintre noi, muritorii de rând, ar reuși să-și țină ”nasul jos” dacă ar ști că vor fi într-o zi regi/regine.

Eu am văzut așa: niște oaspeți îmbrăcați absolut superb, marea majoritate, o nuntă frumosă într-o locație fabuloasă, doi tineri care se iubesc și s-au hotărât să-și oficializeze iubirea. Hai să nu mai fim răutăcioși, că nu știu câți dintre noi într-o situație similară am fi fost umili. Mai toate femeile visează să-și găsească într-o zi prințul, unele îl găsesc pe cel adevărat 🙂

weddingSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

N-ai ce să faci când copilul se aruncă în neam

Când eram eu copil, aveai două opțiuni: semănai cu mama sau cu tata. Nu, nu semănai cu bunciul, sau cu bunica, sau cu unchiul de la Tecuci. Dacă genele tale luaseră decizia de a porni pe cont propriu și de a încerca să se desprindă de portretul familie primeai eticheta clară: ”s-a aruncat în neam”.

Același brand îl primea un copil și atunci când asemănarea era absolut izbitoare cu vecinul de la scara 2. Automat se găsea un unchi îndepărat de care n-auzise nimeni niciodată dar cu care semăna puradelul ca două picături de apă.

Am aflat că accelași principiu se aplică și la alte culturi. Vecinii mei au un băiețel de-o seamă cu fi-miu care n-are nicio asemănare cu vreunul dintre părinți. L-am studiat pe toate fețele, din toate unghiurile, în toate momentele. Am zis că poate seamănă la zâmbet. Nope, nu semăna. Am așteptat un zâmbet mai larg. Tot nimic. Am zis că poate se încruntă la fel. Nu, nici asta n-a funcționat.Am măsurat dimensiunile nasului și numa că n-am luat ruleta să-i trag un metraj la bărbie. Nimic. Dacă-l făceam eu pe copilul ăla și cred că semăna mai mult cu ei

Mă-sa, care știe clar că toate lumea se gândește că i-au schimbat copilul la maternitate, povestea cum seamănă fi-su izbitor cu un văr de-al unchiului, mătușii de gradul doi al surorii tatălui, tatălui copilului. Domne se mai întâmplă. S-au așezat genele pe calea cea dreaptă și s-au oprit la ăsta micu. Asta până am văzut o poză de la nunta lor în care am crezut că se află și vestitul văr. Nope era un ”prieten bun”, de-al ei, cu care copilul pare geamăn.

Și nu, nu sunt chinezi să semene toți între ei. Clar, a avut drepatate femeia, copilul s-a aruncat în neam. Nu m-am prins în neamul cui

child_2

Sursa foto: pexels.com