VIAŢA DE ZI CU ZI

Anul ăsta n-am spălat perdelele de Paști

Să nu-mi spuneți că nu v-ați apucat de curățenie generală, d-aia adevărată, nu ca celelalte curățenii generale pe care le faceți în fiecare săptămână.

Anul ăsta eu ratez misiunea asta. Sper să nu trezesc spiritele rele și să nu mai vină iepurașul la mine, sau pușchea pe limbă să nu vină Paștele. Nu spăl perdelele, le-am spălat la un moment dat fără să fie vreo sărbătoare anume, ci doar așa pentru că mi s-a părut că aveau nevoie de o săpuneală, nu văruiesc, nu întorc mocheta pe partea cealaltă și nu fac curat în debara.

Ba o să fac păcatul păcatelor și voi vopsi ouăle vineri. Dap, în caz că nu știați ouăle se roșesc joi sau sâmbătă (așa am aflat de la mama și de la toate femeile pe care le cunosc), sub nicio formă vineri. Anul ăsta mă risc. Să văd dacă primesc acasă vreo listă cu păcatele acumulate pentru sfidarea asta majoră. Nu fac nici pască, nici cozonaci, nu țin post în săptămâna mare, nu fac mai nimic

Anul acesta am ales să mă plimb prin Anglia, doar așa ca să mai caut motive de cârcoteală la adresa țării. Încă n-am găsit, d-aia mă mai plimb câteva zile să mai caut 🙂

Știu, sunt o păcătoasă, dar cineva trebuie să o facă și p-asta 🙂

cleaningSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Eu până la 8 am făcut deja o depresie

De câteva zile sunt în depresie. Citesc despre niște mame care la ora 8 dimineața deja au făcut două tăvi de prăjituri, bio evident, au dus kinderii la grădi/școală sau ateliere de vacanță și abia așteaptă să facă niște decorațiuni și nu, nu doar pentru Paște, la energia pe care o au, se apucă și de alea pentru Crăciun. Aaa, am uitat să spun că toate aceste lucruri le fac aranjate de zici că se duc la bal. Evident decorațiunile nu pot fi realizate fără ruj, pantofi cu toc și unghiuțe proaspăt vopsite.

După toate astea fac sex sălbatic cu ”iubitul”, niciodată nu se folosește cuvântul soț, sau prieten, sau concubin, sau coleg de apartament, sau unitul consensual, și apoi dorm vreo două ore, nu pentru că le e somn ci doar pentru că din dragoste pentru familie fac liniște în casă.

Eu la 8 abia dacă am reușit să mă spăl pe dinți și să scot ceainicul din dulap. În zilele în care apuc să și pun apă în el și să dau drumul la aragaz am senzația că trăiesc un miracol. Dacă mai fac și micul dejun deja sunt mega obosită și simt nevoia să mă odihnesc puțin. Și asta în zilele în care sunt în vacanță.

În alea în care mă duc la servici, numa faptul c-am oprit alarma de al ceas și m-a extenuat. Din acest moment sunt atât de ocupată să mă plâng de soarta mea crudă, încât de multe ori nu reușesc să termin activitatea asta înainte să ies pe ușă și o reiau seara.

Nu știu ce fumează mamele astea , dar vreau și eudepressionSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Cartea multă dăunează la grup, grupul de pe Facebook

Am vrut și eu să mă înscriu într-un grup de mame, românce, în UK. Am vrut în mai multe grupuri, nu numai unul, dar n-am avut răbdare să le acord atenție și să decid că pe termen lung ar putea fi o achiziție valoroasă. Grupul acesta însă părea cu mame normale și era destul de mare încât să mă pierd printre membrii, dar în același timp să-mi poată oferi ceva informații utile.

Vroiam și eu să mai aflu chestii de mămici de genul: în ce locuri de joacă mai mergem, unde se organizează o petrecere de copii care să nu te coste o avere, bone recomandate, școli, cluburi, unde te vopsești, cine face o pedichiură ca lumea, lucruri pentru care orice mamă și-ar dori o recomandare. Când ajungi brusc într-un loc nou durează până te prinzi cum stă treaba în cușca respectivă și ”review-urile” te pot direcționa puțin.

Am citit regulile grupului, care excludeau postările despre religie și vaccinuri, și am făcut cerere de înscriere ca orice cetățean respectuos. Și am așteptat. A trecut prima săptămână și nada. Am fost convinsă că doar capul meu blond a apăsat pe butonul ”trimite”, nu s-a întâmplat și în realitate. Așa că am mai făcut cerere încă o dată.

Surpriză, de data aceasta am primit răspunsul că nu mă pot primi în grup deoarece ”profilul meu nu se potrivește cu cel al grupului”. Ăăăă, cum adică? M-am uitat la profilul meu, am poză drăguță, par normală zic eu, nu vorbesc urât în public, nu scuip, nu mușc și nu miros urât. Practic, sunt precum un animal de casă bine întreținut.

Răspunsul administratorilor mi-a stârnit curiozitatea așa că am mai săpat oleacă și am aflat că minusul meu e școala. Dap, practic ei nu primesc doctori în grup, și nu de teama că ar putea promova vaccinuri, ci din principiu.

Ia să vezi cum îmi fac eu grupul meu ”dă dăștepte”, unde vorbim și de religie și de pedichiură și de vaccinuri. Sîc

groupSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Exact așa o să-i fac și eu lui

Am tot auzit cum primii doi ani de părințenie sunt grei, că pe urmă copilul crește și devine un mic adult, sigura diferența față de tine este înălțimea și experiențele de viață, și ceva neuroni activi aș zice eu. Și am așteptat, și am așteptat, și mai e puțin și se fac de 3 ori ăia doi ani promiși și nimic. Am pierdut speranța celor doi ani, așa că mi-am făcut un nou plan.

Nu mai aștept o zi anume, ci aia, oricând o veni, în care pur și simplu se hotărăște să doarmă mai mult de ora 7 dimineața. Și răzbunarea va fi a mea. O să îl scol și eu la 4 dim să-l anunț că fac pipi și pe la 6 mă duc să-i spun că m-am trezit și mă găsește la sufragerie. Ba din vrea 15 în 15 min mă duc să-l verific dacă doarme liniștit, trântind cu mare grijă ușa de la dormitorul lui.

În primii doi-trei ani o să mă trezesc între 6-6:30 și cu cel mai dulce zâmbet posibil o să mă duc să-l îmbrățișez și să-i spun:”gata nani”. De fiecare dată când va intra în baie am să am ceva urgent de spus, ceva ce sub nicio formă nu suferă amânare. Când o să vrea el să se uite mai atent la un film o să mă așez în fața televizorului să caut firul ăla invizibil de praf care se găsește pe ecran.

Sâmbăta și duminica dimineața o să fac liniște. Da, o să mă trezesc muuult mai devreme decât în celelalte zile alea săptămânii, că doar dacă avem liber nu pierdem ziua dormind,  și voi călca e toate jucăriile chițăitoare care-mi ies în cale, strigând cât mă ține gura: ”scuze, nu trebuie să te trezești, am rezolvat”!

D-abia aștept 🙂

kid funnySursa foto: pexels.com