VIAŢA DE ZI CU ZI

A venit vara, au ieșit hobiții la plimbare

În Anglia am lucrat într-o singură companie, deci cu siguranță părerea mea n-are semnificație statistică. Cu toate astea m-am gândit să dau o mână de ajutor celor care vor să se mute aici, să nu fie complet luați prin surprindere.

Înainte de venirea la Londra, trebuie să analizați în detaliu în ce sezon vă veți muta. Dacă este sezonul de iarnă aveți un avantaj major, pentru că iarna aici durează câteva luni bune și astfel vă puteți pregăti retina pentru încercările ce o așteaptă. Dacă vă mutați în sezonul de primăvară/ vară sau chiar toamnă, abordarea este cu totul alta.

Cu șase luni în avans, musai trebuie să vă uitați la toate fetele frumoase, indiferent că le vedeți pe stradă, la servici sau la coadă la benzinărie. Dap, alea care merg la servici sau la piață aranjate, parfumate, machiate, cu pantofiori cu toculeț (lucruri pe care le considerați absolut normale), alea pentru care a te îngriji nu e un lux, e o datorie. Priviți-le bine că unele la fel n-o să mai vedeți prea curând.

În Anglia femeia cochetă e aia care chiar a făcut un duș de dimineață și a avut grijă să-și pună peria de păr în geantă (se piaptănă direct la birou, poate fiindcă bate vântul tare în insulă?). Unghiile de obicei sun tăiate cu toporul sau mai simplu, roase. Rar, foarte rar veți observa câte un specimen care și-a pus unghii false, dar de cele mai multe ori nu sunt pur-sânge britanic.

Garderoba conține cam 2-3 rochii care vor fi purtate tot timpul anului, alternând cu perechea de ghete, cea de pantofi și, pentru cele cu adevărat mână spartă, cea de sandale. Ei, sandalele sunt o problemă, majoră, pentru că dezvăluie niște degețele care par că ar fi beneficiat de același tratament de prelucrare cu toporul, ca și cele de la mânuțe. Și totul este evident asezonat cu niște călcâie din care în orice moment de aștepți să sară un greiere.  Eu le spun picioare de Hobbit și aștept cu frică instalarea sezonului cald, când hobiții vor ieși din vizuini.

Femei mai neîngrijite și mai șleampete ca la regină n-am văzut nicăieri. Și aici nu vorbesc de haine frumoase sau garderobă diversă, ci de a nu-ți pune pantofi maro cu pantaloni gri, bluză albastră și pulover nude. Am înțeles, le plac culorile. Și mie, dar nu toate în același timp, pe aceeași ființă umană. Și chiar dacă ești colorată, ca să pui în valoare garderoba asta fabuloasă, eu cred că e nevoie și de un pic de igienă. Un epilat până la urmă n-a omorât pe nimeni.

Mi-e tare teamă acum că vine vara, și pe la sandale vor purta fuste mini sau pantaloni scurți și bluze decoltate. Brrr. Ajută-mă Doamne să nu orbesc!

hobbit

Sursa foto:pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

În urnă intră cine vrea și iese cine trebuie

Știți vorba aceea, ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se întâmple? Uite așa am pățit eu. Mie îmi place să votez. Nu, nu-i visul vieții mele, ci e un drept pe care mi-l exercit de fiecare dată când am ocazia, poate pentru că sunt femeie și acum 100 de ani dreptul la vot era rezervat doar bărbaților. Și pentru că-mi place așa mult să poc ștampila, Dzeu mi-a împlinit dorința și  votez nu pentru una, ci pentru două țări.

Dap, statul englez m-a invitat într-un mod cât se poate de politicios, dar ferm să mă înscriu pe listele electorale. Mai precis, mi-a trimis un răvaș acasă, prin care îmi spune că i-a șoptit o vrăbiuță (dap și aici am niște babe spion în bloc), că la apartamentul 20 s-a mutat una bucată blondă cu drept de vot. Și pentru că votul este un drept fundamental mă invită să mă înscriu voluntar pe lista electorală.

Dacă simt că vreau să mă răzvrătesc și să nu mă înscriu, ei înțeleg perfect acest lucru, e dreptul meu,  și contra unei modeste amenzi de câteva sute de lire îmi vor trimite o nouă invitație. Nu sunt obligată să votez, ci doar să mă înregistrez. Inițial am crezut că e o glumă, că doar ha bătrînă de la castel e pe viață. Nu, nu pe coana mare o aleg ci conducerea locală.

Mai exact îmi dau cu părearea, pardon, votul despre consiliul local, pentru că locuiesc legal în cartier și atunci vocea mea tre să se facă auzită (io credeam că am țipat destul încât să se audă vocea mea și-n cartierul vecin, dar aparent nu). Și ca să-mi ușureze votul, guvernul măriei sale mi-a trimis acasă o hârtie, cu o lună înainte de vot prin care mă îndeamnă ca, dacă nu vreau sau nu pot să mă prezint la urne să-mi exercit dreptul electoral prin corespondență.

Alegerile sunt pe 3 mai. Dar dacă n-am chef să-mi mișc prețiosul trup la urne pe 3 mai pot vota prin corespondență sau să rog pe cineva să voteze ptr mine. Dacă votez prin corespondeță trebuie musai să le trimit scrisorica buclucașă până pe 20 aprilie. Deci reluând o matematică simplă: alegeri live pe 3 mai, pot să trimit votul în plic până pe 18 aprilie sau să rog un prieten să voteze ptr mine.

D-aia e bine să ai democrație avansată, în urnă intră cine vrea și iese cine trebuie politicsSursa foto: pexels.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Am cel mai generos copil din lume

Vă spun sincer, copil mai generos ca al meu nu există, sau eu n-am întâlnit până acum. Oricât m-am uitat în jur atâta bunătate câtă zace în copilașul ăsta rar mi-a fost să mai întâlnesc.

De exemplu dacă mănâncă o înghețată nu-l rabdă inima să nu o împartă cu tricoul pe care-l poartă. Și încă de la început. Nu așteaptă să se sature el și apoi să împartă, ci după prima linguriță și-a servit și hainele. Și pentru că știe ceva anatomie, se gândește că și tricoul are stomacul tot unde îl are și el așa că lovește direct la țintă.

Când mănâncă pâine, automat pune câteva firimituri și pe covor, că poate trece vreo frunică flămândă, care are și ea copilași de hrănit acasă. N-avem furnici, dar poate o să facem rost (în ritmul ăsta sigur), sau trece vreuna rătăcită în drum spre casă, să nu plece de la noi cu mâna goală că doar suntem oameni ospitalieri.

Ciorba întotdeauna se împarte cu mânecile din dotare. Dacă mi-a reușit mâncarea sub nicio formă nu păstrează numai pentru el. Mai face câte o execepție dacă am avut o zi proastă la gătit, deși inclusiv atunci cere părerea puloverului, să fie sigur că nu i se pare doar lui că mai trebuia borș și puțină sare.

În afară de faptul că e suficient de generos să împartă nu e nici zgârcit. Adică nu le dă așa, o bucățică și gata. Nuuu, cinstește tricoul de la guler până la margine și când e vorba de mâneci nu se oprește la manșete.

Ia să văd dacă e vreunul mai generos de atât

generos

Sursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

N-aș schimba nimic la mine, sunt perfectă!

Astăzi la birou, am tăiat frunză la câini, mai exact m-am pregătit pentru ziua de vineri când lucrez de acasă. E o chestie sfântă la uzina noastră, că vinerea se lucrează de acasă, oriunde e acasă ăla. Și cum eu vreau să respect valorile companiei nu mă abat de la regula asta pentru nimic în lume.

Așa că în pregătirea zilei de vineri, ne-am strâns și noi la o mică bârfă multiculturală. Mai exact ne-am uitat după băieți și am vrut să vedem dacă e vreo nație care se remarcă prin frumusețea masculină. N-am ajuns la nicio concluzie, sample size-ul n-a fost suficient, așa că trebuie să mai studiem. Ei, și pentru că am rămas cu studiul în fază II am trecut la adevăr sau provocare: ce-i place fiecăreia la propria persoană și ce-ar schimba.

Pfuaaa, greu, că ai vrea să bagi fraza aia înțeleaptă de adult: eu mă plac așa cum sunt, sunt în armonie cu mine, sunt un om frumos și mă accept așa cum sunt, am învățat să mă văd ca un întreg, bla, bla, bla. ”Decât” că deshizi gura să dai înțelepciunea din tine și când colo iese pe gură: băi aș vrea să am țâțele mai mari!

Asta mi-a ieșit pe gură: aș vrea să fiu mai slabă și să am țâțele mai mari! Dap, niciodată nu poți fi suficient de slabă sau cu țâțele suficient de mari! Asta e! Pe urmă m-am regrupat, am lăsat vreo două gânduri să străbată capul blond și mi-am dat seama ce-aș schimba.

  1. Aș vrea să nu mai fiu așa de aprigă. Domne, mă agit ca sticla de șampanie și-mi sare și dopul la cea mai mică chestie. N-apuci tu să termini fraza că eu am și pornit avalanșa. Funcționez pe principiul: întâi te omor și pe urmă te judec, și evident că ești vinovat 🙂
  2. Aș vrea să nu mai fiu așa de critică. Oricunde mă duc eu, oricât de prefect ar fi,  găsesc ceva acolo ce putea să fie altfel, adică mai bine. Mă duc la restaurant: fața de masă putea să fie mai albă, lumina să vină din unghiul mai bun, treptele de la intrare mai mici și furculița cu dinții mai deși.
  3. Aș vrea să vorbesc mai puțin și să ascult mai mult. Aici am de lucru la greu. Eu îmi propun să ascult, dar gura se deschide fără vința mea și din ea se revarsă potopul de cuvinte. Practic am răspuns/soluție/sfat la orice îmi spui sau credeai că ai vrea să-mi spui și ți le ofer înainte ca tu măcar să-ți rostești doleanța. Ce rost are să pierdem timpul cu ascultatul când eu deja știu ce ai nevoie?
  4. Aș vrea să am părul creț natural. Urăsc permanentul. Oricât de bun ar fi tot nu arată natural și arde părul
  5. Aș vrea să fiu mai slabă și să am țâțe mai mari. Na, o viață, un destin 🙂

Voi? Tot așa, perfecte?

perfectaSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Dacă e taxă pe zahăr, trecem pe diet cola

Eu sunt cel mai ”anorganic” om când e vorba de mâncare. Mâncatul sănătos în concepția mea înseamnă să mănânci bine de câte ori îți este foame, doar găină hrănită cu grăunțe, să nu mănânci înghețată d-aia proastă și să nu te lași tentat de ciocolată dacă nu e belgiană.

Cantitățile evident n-au nicio legătură, e ca limita pe autostradă la nemți, cât poți. Am citit eu undeva că trebuie să mănânci din toate și trebuie să-i dai organismului tot ce-ți cere ca să fie echilibrat. Cere ciocolată? Păi doar no să-l lași să rabde să faci vreo hipoglicemie sau să-l dai peste cap.

Cu principiile astea sănătoase m-am mutat la Englitera și mă țin de ele să-s coloana mea vertebrală. Însă cantina de la noi de la birou este jalnică. Nu, nu jalnică, oribilă, ai senzația că ai nimerit în troaca porcilor. Și asta nu numai pentru că mâncarea are gust jalnic ci și pentru că îți pun în farfurie, la grămadă, fasole, cu porumb, cu carne și cu niște morcov. Un porc înfometat s-ar gândi de două ori dacă să se atingă de așa ceva. Așa că-s plină de fitze și fuguri și îmi aduc mâncare de acasă sau cumpăr din locuri de pierzanie aflate în afara uzinei.

Acest comportament deviant m-a promovat brusc în poziția de ”healthy eating animal” și ”organic eater”. Și toate astea pentru că nu beau Cola, englezii consumă cantități industriale, nu mănânc chipsuri la pungă (astea sunt garnitura la masa de prânz indiferent care le e felul principal) și nu mănânc gogoși la desert (am rămas fidelă ciocolatei pure și biscuiților cu unt).

Adevărul este că printre englezi strălucești ușor când vine vorba de ”mâncat sănătos”. Dap, în Anglia fiecare copil merge la școală cu un ”suculeț” pentru prânz, mănâncă în principal fast-food și li se pare perfect normal ca la 5-6 ani să bea cola. Obezitatea este la cote atât de mari încât s-a introdus taxa pe zahăr . Doar știți vorba aia: stăpânul învață sluga hoață. Avem taxă pe zahăr? Trecem pe diet coke, căci garda moare dar nu se predă 🙂

colaSursa foto:pexels.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Un Paște neobișnuit

A fost primul an în care n-am făcut sărbătorile acasă, în România, primul an în care n-am făcut sau cumpărat cozonac, primul an în care nu m-am trezit sâmbăta dimineața ca să gătesc cantități industriale de mâncare pentru masa de Paște.

Sâmbătă dimineața mi-am petrecut-o în centrul Londrei bucurându-mă de soare și vreme bună (asta se întâmplă o dată pe an, deci când apare soarele lași totul și ieși afară) și urcând peste 300 de trepte până în turnul unei catedrale (asta se pune ca mers la biserică în ziua de Paști)

Nici în săptămâna mare n-am dat în brânci cu pregătirile, ba parcă singurul lucru care m-a făcut să-mi amintesc de aceste sărbători a fost faptul că sunt în vacanță. Mi-am propus să vizitez Anglia, că nu se știe cât mai rezist să nu văd soarele și cred că am avut cea mai bună pregătire pre -Paști de câțiva ani încoace.

Am descoperit niște locuri care n-au legătură cu Londra, locuri care îți fac plăcere sufletului oricât de cârcotaș ai fi și indiferent de vreme. Dacă ajungeți în Anglia și aveți timp să călătoriți în afara Londrei vă recomand câteva locuri care se încadrează într-o excursie de o zi în jurul marii capitale.

  1. Cotswolds, este o regiune de câteva sate, inclusiv cel în care s-a născut Shakespeare, de o frumusețe aparte. Evident sunt câteva mai celebre și mai vizitate și altele complet ieșite de pe radarul turistic. N-am avut timp să le văd pe acestea din urmă, dar cu siguranță sunt pe lista mea pentru la vară. Cotswolds este o salbă de sate medievale, de la 1300, care se află într-un peisaj mirific. Dacă ați văzut Stăpânul Inelelor și v-a plăcut Comitatul hobbiților, neapărat trebuie să vedeți aceste locuri
  2. Regiunea de mai sus poate fi cuplată cu Oxford, deși ar fi cam pe repede înainte în ambele locuri. Oxford nu m-a dat pe spate, poate și pentru că n-am putut să văd cel mai important lucru, biblioteca, deoarece nu primesc copii sub 11 ani și n-am avut suflet să-mi las kinderul afară în ploaie să mă aștepte 🙂
  3. Oxford însă poate fi cuplat lejer cu Stonehedge și Salisbury. În ultimul oraș puteți să admirați o parte din Magna Carta originală și să înțelegeți mai bine istoria acestui document. Merită, plus că este amplasat într-o catedrală superbăIMG_3107.JPG
  4. Winchester este un must see, și nu doar ca să aduceți prinos de recunoștință la mormântul scriitoarei Jane Auten, ci pentru că este un frumos oraș medieval cu o catedrală fabuloasă, iar dacă bisericile nu sunt atractive pentru voi, cu siguranță veți găsi interesantă masa rotundă a regelui Arthur
  5. Pe lista de recomandări aș mai adăuga Canterbury și Bath
  6. De la Canterbury puteți să mergeți la Dover să vă bucurați de stâncile albe și de fortăreața (castelul) localIMG_1158.JPG
  7. În Londra, pe lângă obiectivele obișnuite faceți-vă timp pentru Hampton Court Palace. Din păcate bucătăriile regale sunt în renovare și se redeschid abia în mai, dar chiar și așa palatul este minunat, cu grădini incredibile.

Fiind în vacanța copiilor și imediat după Paști (al lor), în toate aceste locuri erau organizate niște activități pentrun copii (vânătoare de ouă sau iepurași de ciocolată), activități care făceau vizitarea unor obiective turistice mult mai atrăgătoare pentru micuții vizitatori și nici răbdarea părinților nu era pusă la grea încercare 🙂

În Cotswolds, Stonehedge și la Hampton , sigur o să mă duc din nou 🙂bibury_homepage_header