VIAŢA DE ZI CU ZI

Am cel mai generos copil din lume

Vă spun sincer, copil mai generos ca al meu nu există, sau eu n-am întâlnit până acum. Oricât m-am uitat în jur atâta bunătate câtă zace în copilașul ăsta rar mi-a fost să mai întâlnesc.

De exemplu dacă mănâncă o înghețată nu-l rabdă inima să nu o împartă cu tricoul pe care-l poartă. Și încă de la început. Nu așteaptă să se sature el și apoi să împartă, ci după prima linguriță și-a servit și hainele. Și pentru că știe ceva anatomie, se gândește că și tricoul are stomacul tot unde îl are și el așa că lovește direct la țintă.

Când mănâncă pâine, automat pune câteva firimituri și pe covor, că poate trece vreo frunică flămândă, care are și ea copilași de hrănit acasă. N-avem furnici, dar poate o să facem rost (în ritmul ăsta sigur), sau trece vreuna rătăcită în drum spre casă, să nu plece de la noi cu mâna goală că doar suntem oameni ospitalieri.

Ciorba întotdeauna se împarte cu mânecile din dotare. Dacă mi-a reușit mâncarea sub nicio formă nu păstrează numai pentru el. Mai face câte o execepție dacă am avut o zi proastă la gătit, deși inclusiv atunci cere părerea puloverului, să fie sigur că nu i se pare doar lui că mai trebuia borș și puțină sare.

În afară de faptul că e suficient de generos să împartă nu e nici zgârcit. Adică nu le dă așa, o bucățică și gata. Nuuu, cinstește tricoul de la guler până la margine și când e vorba de mâneci nu se oprește la manșete.

Ia să văd dacă e vreunul mai generos de atât

generos

Sursa foto: pexels.com

5 gânduri despre „Am cel mai generos copil din lume

Lasă un răspuns