VIAŢA DE ZI CU ZI

Dragule, facem și noi un copil?

Nu știu câți ați văzut o naștere naturală, dar una pe bune. Nu, nu alea din filmele americane în care ea este transpirată și cu lacrimi de bucurie îl strânge de mână pe el, în timp ce țipă teatral de vreo trei ori și ulterior pupă amândoi mogâldeața proaspăt născută în timp ce se privesc ochi în ochi, fericiți că au luat parte împreună la acest miracol.

Nope, astea sunt povești. Mă refer la nașterea reală, aia în care ea ar omorî pe oricine e în jur, când printr-un loc mic, mic iese ceva mare, mare. N-ați văzut? Atunci e bine să râmâneți așa, cu cunoștințe limitate. Prima dată când am văzut o naștere d-asta, pe bune, eram în facultate. Evident mă așteptam ca ea să intre în sală rujată, senină, să împingă de două ori cu zâmbetul pe buze și apoi să plece fericită acasă cu copilul.

Cam așa a și fost.. A plecat acasă cu copilul, a împins vreo 2 ore, avea un zâmbet pe față, dar era cam de hienă. Cum să spun eu în cuvinte frumoase, miracolul ăsta al nașterii naturale e mai horror. În primul rând doare, rău. E aproape cam ca o gripă la bărbați. Da, atât de nasol e. În al doilea rând se dilată niște chestii pe care n-ai vrea să le vezi dilatate vreodată. E firesc, doar trebuie să se uite vreo trei perechi de ochi pe acolo, și te bucuri că tu ești cu fața-n sus, altfel e minunat să vezi cum tu stai cu picioarele în sus și unii au priveliște VIP la vaginul tău.

În al treilea rând nu te mai interesează nimeni și nimic. Singurul tău scop este să scapi naibii de chestia aia care ba vrea, ba nu vrea să iasă din tine, să nu mai simți o grămadă de ochi care ți se uită până-n amigdale pe partea cealaltă și tot felul de mâini străine aflate în niște locuri în care nu te-ai gândit că ar putea să încapă. În al patrulea rând nu mai controlezi nimic și pot ieși tot felul de sunete și de chestii pe peste tot.

Cam așa arată peisajul ăsta mirific al nașterii naturale. Acum lămuriți-mă și pe mine de ce ar vrea, sau ai vrea, că bărbată-tu să vadă live, eventual să mai și înregistreze că poate vreți să revedeți, acest spectacol? Eu nu mă prind nici de ce ar vrea el să fie în sala de cezariană dacă nu e doctor, dar acolo hai să zicem are satisfacția că te taie cineva :P.

Știu, nu-mi ziceți, se sudează cuplul, trec împreună prin orice experiență. Da nu-i mai bine să fim noi egoiste? Aaa, dacă ești la al patrulea copil îi faci și o poză să o țină în portofel, ca să fii sigură că ai scăpat, îi pui pe desktop sau pe ecranul telefonului. Eu dacă aș vedea așa ceva, n-aș mai atinge locurile alea veci și nu mă impresionez ușor. Sincer nu-mi imaginez cum se mai poate cineva juca de-a doctorul după ce a văzut așa ceva! Mie mi-ar fi frică, zău, dacă mă pierd acolo?

babySursa foto: pexels.com

5 gânduri despre „Dragule, facem și noi un copil?

Lasă un răspuns