VIAŢA DE ZI CU ZI

Ca să nu mă mai întreb de ce copilul nu extrage radicali

Ieri am realizat că i-am ratat viitorul copilului. L-am handicapat cu propriile mâini deși am avut ceva semnale că sunt pe drumul greșit. Dar eu nu și nu.

În primul rând nu l-am pus la sân în primul moment după naștere. Se spune că nașterea naturală e un miracol. E adevărat, căci doar prinr-un miracol reușești să scoți un pepene printr-o gaură de cheie. Așa că eu m-am bucurat atât de tare de acest miracol, încât n-am vrut să-mi atârne nimic de țâțe. Și am mers mai departe cu egoismul și nici nu l-am pus skin to skin.  Am aflat ulterior că dacă l-aș fi iubit suficient aș fi avut și lapte și nu ar fi fost nevoie să-l hrănesc cu chimicale! Sunt ferm convinsă că d-asta nu știe să scrie pe litere ”pronunciation”, dar mă am doar pe mine să mă blamez.

În obtuzitatea mea m-am încăpățant să nu-i miros fiecare scutecel ca să știu dacă are o digestie corectă, ba m-am strâns de nas și m-am strâmbat de câte ori îl schimbam. Poate dacă lăsam scârba și fitzele deoparte și băgam nasul adânc în răhățel aș fi putut să prevăd că o să aibă o problemă în a scrie cifra 9.

L-am lăsat să mănânce zahăr, iar avocado și rucola n-au fost niciodată parte din meniul lui. Nu știu cum mi-a trecut vreodată prin cap că poate ieși un copil normal în aceste condiții. I-am permis să nu-l pronunțe pe ”r” la 8 luni, nu i-am vorbit în engleză din prima clipă, ba nici nu l-am dat la cursuri de engleză de la minim un an. Sunt ferm convinsă că asta și doar asta este cauza pentru care nu știe cât face 1200 ori 24567 și nu extrage radicali deși are aproape șase ani.

Am țipat la el, l-am mai pedepsit, nu i-am dat tot ce a vrut când a vrut, l-am corectat dacă subiectul era în total dezacord cu predicatul, am spus NU, nu i-am luat doar jocuri intelectuale care să-i dezvolte abilitățile de leader și nu l-am culcat doar cu muzică de Mozart. Prin urmare să nu mă mire dacă o să fie un frustrat și un neîncrezător.

Dar mai presus de astea n-am jurat obediență veșnică mamelor perfecte, n-am citit bloguri, n-am acceptat sfaturi, n-am stat în parc să ascult cum ar fi trebuit să fac mai bine. Na, acum să nu mă mai întreb de ce o să fie un handicapat emoțional

pexels-photo-813616Sursa foto: pexels.com

5 gânduri despre „Ca să nu mă mai întreb de ce copilul nu extrage radicali

  1. La asta mai adauga cezariana electiva, ce oroare, si faptul ca al meu abia face 2 ani in curand si am la dispozitie niste ani buni ca sa nu fac nici eu toate lucrurile alea despre care ai spus. Si daca exista iadul mamelor imperfecte, ca alea perfecte e clar ca au locuri rezervate pe norisori, sper sa fim vecine de cazan, ca sa ma distrez cel putin la fel de bine ca acum, cand iti citec textele.

    1. Eu sigur am cazanul meu care mă așteaptă. Îl las și să se uite la tabletă și televizor Ș). Tu mai ai o șansă, până la doi ani să te pui pe drumul cel bun :). Deși cezariana aia….reduce major șansele unui viitor strălucit 😛

      1. 😂😂😂 Si eu il las la televizor si cu tableta si intentionez sa nu fac nimic din ce „trebuie” in anii urmatori, asa ca o sa fim vecine de cazan in mod sigur. 😂😂

Lasă un răspuns