VIAŢA DE ZI CU ZI

Când binele se luptă cu răul și câștigă al treilea

Mie îmi place la nebunie să văd cum binele se luptă cu răul. Stau și mă holbez precum curca-n lemne când văd câte o confruntare d-asta, pur și simplu nu mă pot desprinde.  Pun pariuri, fac presupuneri, mă perpelesc la răsturnările de situație, căci ați văzut că niciodată nu e lupta clară, și până în ultimul moment ai dubii asupra câștigătorului.

Ieri, mă plictiseam printr-un magazin, căutând niște dulciuri cu cât mai puțin zahăr (de azi încep cura de slăbire, n-am vrut să încep de luni să nu fie cu ghinion), când lângă mine apare un cuplu cu un băiețel cam de-o vârstă cu al meu. Oamenii bine îmbrăcați, păreau genul care au trecut pe la școală și au și înțeles ceva din ea. Ea părea genul: trebuie să îmbrățișăm trendul organic, el genul: înghit eu bălăriile tale acasă și mă dreg la birou cu o friptură și cartofi prăjiți.

Ea îi tot întreba, atât pe soț cât și pe fiu, dacă vor nuș ce minunății organice, iar ei dădeau din cap că da, uitându-se fiecare plictisit în telefonul din dotare. Deodată însă armonia familiei este ruinată de ăla micu care nu pricepe că mă-sa vrea să-l crească sănătos și se agață frenetic de niște ouă de ciocolată (adevărul e că arătau demențial, am ieșit din magazin ca să mă abțin). Era ca la meciul de tenis. În cărucior copilul cu oul gigant (un Lindt dintr-ăla mare, mmmm), în afara căruciorului mă-sa trăgând de dulcegăria nesănătoasă să o pun la loc pe raft, în timp ce-i explica nu știu ce teorii pentru care nu-i cumpără ciocolata.

Jocul ăsta l-a făcut și pe tată să ridice ochii din telefon și să arunce niște privire plictisite și enervate către cei doi protagoniști ai meciului, așteptând să revină la starea de indiferență anterioară. Cred că era cam prima dată în viață când copilul experimenta NU la o dulciurică, căci avea o privire de șoc și groază în ochișori. Doar că mamei i se pusese pata să revoluționeze alimentația copilului, atunci și acolo, și se gândise să înceapă taman când magazinele sunt pregătite pentru iepuraș.

Cum să vă zic eu, zilele acestea e un fel de muzeul pornografic al zahărului în orice supermarket din Anglia. Pe toate rafturile se lăfăie ouă de ciocolată de la mărime de bibilică la aia de dinozaur, iepurași care pur și simplu îți sar în coș și te trezești cu ei pe bandă la casă, mielușei, oițe, turme întregi. Mă aștept cât de curând să văd și morcovi de ciocolată. Ei, și-n tot desfrâul ăsta letal pentru insulina muritorului de rând, mămica asta se gândise să o ia pe calea organică. Wrong way, baby!

Nu mă hotărâsem care era binele și care era răul în episodul ăsta, dar ăla micu conducea decisiv. Scandalul s-a mutat din cărucior pe podeaua magazinului, unde kinderul a început să se arunce ca fotbaliștii când dau gol, în timp ce striga :”da de ce? da îl vreau?”

Mămicuța dăi cu frumosul, cred că experimenta nu doar mâncarea sănătoasă ci și zen-ul: ”nu se poate, nu e bun pentru sănătate, noi nu mâncăm dulciuri (nu știu cine era acest ”noi”, căci kilogramele ei și ale soțului nu cred că veneau din genunchi de prepeliță pe pat de rucola), te rog ridică-te, te roagă mami frumos, îți explic în mașină, îți fac eu dulciuri acasă. NUUUU, nuu, nuuu, vreau cio-co-la-tă, explică-mi acum”. Păi n-are explicație, i s-a pus ei pata pe tac-tu ăla gras și nu vrea să-ți ia ție ciocolata ca să nu-i facă lui poftă, sau ei, așa că ceartă-te cu tac-tu. Între timp tatăl dă ordin: ”potolește-l pe fi-tu că ne face de râs. uite vezi, ți-am zis că-l răsfeți”. Îmi place la nebunie abordarea asta bărbătească.

Și ăla micu continua cu tăvălitul, mă-sa cu frumosul și cu raționalul deși oleacă crispată că-i cam pieriseră ideile (eu am vrut să-i dau o mână de ajutor da meciul mă ținea cu suflteul la gură și vroiam să văd cum o învinge puștiul, la umilire așa). Măi și în frumusețea asta de spectacol, tatăl intervine decisiv și schimbă soarta meciului. Până și eu am fost luată prin surprindere și lăsată cu gura căscată. Îl culege de pe jos pe ăla micu, îl pune în căruciorul de cumpărături, îi trage două directe de dreapta la fund,  și îi explică victorios mamei:” așa se face, nu cu psihologia ta”.

Ce atâta teorie, ce psihopupu, ce stai că discutăm, scheme logice și bazaconii, rupi pisica în două și abordezi lucrurile frontal (în cazul acest dorsal, căci plama s-a aplicat la cur).

Nu m-am prins cine a câștigat, binele sau răul, că nuș în ce tabără juca tac-su,  dar la casă am văzut că aveau un ou de ciocolată pe bandă. Bănuiesc faptul că nu era de decor, deci învingător la puncte…puștulică 🙂matchSursa foto: pexels.com

 

Reclame

4 gânduri despre „Când binele se luptă cu răul și câștigă al treilea

    1. Măi mu prea mi s-a părut că le e frică de protecția copilului. Țipă la copii în locuri publice, îi bruschează, fără nicio jenă. Protecția copilul ar trebuie să-i convingă să spele copiii, și să le spele hainele😜

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s