VIAŢA DE ZI CU ZI

Când s-a împărțit negocierea eu eram la piață

Eu mă consider cel mai prost negociator pe care l-ați văzut vreodată! Pur și simplu mi se încleștează limbă când să-ți spun că vreau să-ți dau mai puțin, sau mă trec toate apele de zici că tocmai caut un loc să fac un atac de cord. Merg pe principiul că dacă mi-ai cerut un leu, un leu face, și poate ai și tu copilași de întreținut acasă și dacă-ți iau 20 de bani, iau de la gura lor.

Mai bag eu fraza aia șmecheră: ”hmm, ăsta-i prețul pentru cine-ntreabă și pentru cine cumpără?”, doar că mă izbesc de o privire violentă urmată de clasicul ”tot atâta”. Așa că iau poziția ghiocel, șterg șmecheria de pe față și plătesc. De, trebuia să fie o oaie neagră și-n familie, sau astea sunt blestemele celor cu care tata negociază fără milă până la ultimul bănuț.

Doar că omul când schimbă locul, schmibă și norocul. Și uite așa și eu. Dacă nu-mi iese cu florăresele și cu ăia de la piață, mi-am exersat talentul pe copil. Mai nou fi-miu vrea să bea cafea. Habar n-am de unde i-a venit ideea asta, căci eu nu beau cafea, mă prostesc de două ori pe săptămțnă cu câte un caffe latte. Zilnic mă întreabă la ce vârstă poate el să bea cafea.

  • la 18, evident
  • dar de ce? ce se întâmplă la 18 și nu se întâmplă la 17?

Da bine că ești tu deștept! M-a cam încuiat aici, l-am luat pe departe cu ce-i cafeaua, ce face ea, de ce au nevoie oamenii mari:

  • aaa, păi și eu sunt obosit
  • bine, pentru antioxidanți
  • aaa, păi și eu n-am nevoie?

Cum fac tot n-o scot la capăt cu el. Are 7 întrebări pentru fiecare răspuns și cam greu să-i explici niște chestii. Așa că m-am gândit să-l las să încerce cafea. La fel cum am făcut și cu McDonalds, i-am comandat un burger cu extra maioneză și sos (nici mort nu pune gura pe vreun sos) și am închis capitolul Mac fără să pară fructul oprit.

Așa că ieri i-am cumpărat un baton vegan cu mocha. Am descoperit niște batoane super bune, 100% vegane, totul este prin presare, fără zahăr, fără ”vicii” ascunse, o minunăție pentru momentele de lehamite de la birou. Doar că fi-miu dacă vede ceva vegan fuge! Prin urmare, l-am luat de la școală și i-am spus că am o mare surpriză pentru el, îl las să încerce cafea. Ziceai că a venit Crăciunul, așa i s-a luminat fața.

Cu o grație suverană, am scos batonul din geantă (negru și arătând ca o melasă) și i l-am dat cu cel mai mare zâmbet de care sunt eu în stare.

  • ce-i ăsta?
  • cafea!
  • m-am răzgândit, aștept până la 18 ani!

Ha, ha, who`s bad? Mda, a venit negocierea și pe strada mea 🙂

negociereSursa foto: pexels.com

 

Reclame

5 gânduri despre „Când s-a împărțit negocierea eu eram la piață

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s