VIAŢA DE ZI CU ZI

O petrecere neobișnuită

Gata, am spart gheața, ne-am dus la prima petrecere de copii din Englitera. În naivitatea mea, mă așteptam să fie taman ca acasă, ”decât” că nu cunosc mai pe nimeni și vorbesc limba lui Dickens. 20% am avut dreptate. Adică: loc de joacă (popular pare-se), lume multă, mâncare gen fast food, zgomot infernal, perioadă determinată de petrecere

Și cam astea au fost toate similaritățile. Petrecerea începea la ora 13, au avut invitați cam 20 de copii, nu exista o masă specială a părinților sau a copiilor, în același loc mai erau vreo 4 petreceri, plus copii care veniseră și ei la locul de joacă. Prima greșeală, am dus copilul nemâncat, sperând că dacă este la ora 13 o pizza sleită o să le dea. Nici vorbă. Pe o masă mică ședeau niște carafe cu apă și suc, da, d-ăla natural :).

Părinții sărbătoritului n-au făcut niciun efort să stea lângă ceilalți părinți sau măcar să facă introducerile, deci fiecare pe cont propriu. La 14:30 toți kinderii au fost băgați într-o cameră și așezați la masă, în timp ce părinții au fost invitați să stea în picioare și să se holbeze cu mândrie la ei.

Meniul copiilor, în ordinea servirii bucatelor: caramele, pufarine, sandviș cu gem/nutela/brânză, cartofi prăjiți, nanopizza (adică o felie de blat, de dimensiunea unui biscuite,  cu sos de roșii și urme fiiiine de ceva alb) și suc (tot d-ăla natural). Părinții au primit inele de ceapă și cartofi prăjiți (stând în picioare). Eram moartă de foame dar, mi-am zis că mă scot la momentul tort. Îhî, sigur!

S-a tăiat tortul după care sărbătoritul a fost pus să împartă invitaților cadouri, părinții lui au început să ne strângă mâna și să ne mulțumească pentru vizită (semn că era ora închiderii), iar un angajat al locului de joacă ne punea în mână câte o cutiuță de plastic cu o micro felie de tort. Dap, nici măcar n-am primit o felie ptr copil și una pentru mine 🙂

În drum spre casă fi-miu: ”mami, eu de ziua mea nu vreau să dau cadouri, vreau să primesc”! Ăsta e copilul meu, are mână bună, știe să ia nu să dea :P. Glumă, glumă dar adevărul este că mi s-a părut ciudat. Apoi am aflat că și în alte țări, Egipt, Canada, se practică același obicei.

Fie la ei! Eu m-am dus repede acasă și m-am dres cu o ciorbiță de vițel și niște cârnăciori cu murături, ca după orice petrecere reușită 😛

partySursa foto: pexels.com

Reclame

3 gânduri despre „O petrecere neobișnuită

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s