VIAŢA DE ZI CU ZI

Ce-aș schimba dacă ar fi să o iau de la capăt

Vreau să declar de la început că nu-mi place Londra, deci tot ce spun poate fi extrem de subiectiv. Nu mi-a plăcut nici ca turist și cu atât mai puțin ca locuitor. Da, are lucrurile ei frumoase, interesante, unice, nu neg acest lucru, dar aș putea să le explorez venind de două ori pe an. M-am gândit de multe ori dacă ar fi să aleg iar, aș mai veni aici? Răspunsul este da, doar că aș face un pic altfel.

Eu nu sunt o aventurieră, mai degrabă genul confortabil la mine pe canapea la căldurică,  așa că îmi place să știu dinainte la ce mă aștept, să studiez cu atenție ”arealul”. Asta mi-a lipsit la mutarea aceasta, studiul amănunțit. E ca la jurnalism, verifici știrea din mai multe surse, nu doar din alea care îți convin. Pentru că suntem diferiți și niciodată n-o să găsim o situație care se mulează perfect pe a noastră.

Când vrei să-ți faci o opinie despre un loc, citind niște articole, contează mult care sunt experiențele anterioare ale celui care scrie, ce așteptări are, care era standardul înainte de plecare, care este standardul acolo, cum ar fi dacă s-ar întoarce. Eu am auzit numai cât de minunat este, câtă liniște și voie bună, mai că vedeam câinii cu covrigi în coadă și norișorii roz.

Nu, nu e mai multă liniște, ci mai multă nepăsare. Au și ei mizeria lor politică, dramele lor, problemele lor, șomajul lor, corupția lor, birocrația lor, doar că pe noi nu ne interesează pentru că am vent aici să căutăm altceva. Probabil că după niște ani ajungi să te implici la fel de mult ca în țară, dar la început nu. De aceea cred că mulți trăiesc cu mitul acesta ”acolo/aici e mai bine”!

Hai să vă spun despre acest aici prin ochii mei:

  • În primul rând fără o adresă poștală nu exiști. Și totul este un cerc vicios. Primul lucru ca să poți plăti taxele în mod corect este să ai nr de asigurare națională (NINO). Pentru ăsta îți trebuie adresă. Ca să ai adresă, de obicei, proprietarii cer un depozit, ca să poți face acest depozit ai nevoie de cont bancar și ca să ai cont bancar ai nevoie de adresă sau de ….nr de asigurare socială. Sigur, poți închiria ceva încă din România, direct pe internet, văzând casa doar din poze și transferând banii din cont românesc. N-aș sfătui! Din ce am vizitat eu, pozele arată o ”realitate” muult distorsionată.
  • Cu venirea Brexitului multe s-au schimbat. De exemplu un cont bancar nu se mai deschide pe loc ci ai nevoie de niște documente care să ateste că locuiești și muncești legal în UK.
  • Chiriile în Londra sunt absolut obscene. Mulți locuiesc la 1,5 -2 ore de mers cu trenul ca să-și poată permite un loc decent. Când ești englez înțeleg că poate așa ai crescut. Ți se pare firesc. Nu înțeleg însă când emigrezi din Ro și-mi spui ce mișto e că tu lucrezi la București și faci în fiecare zi naveta cu trenul de la Brașov. Nu spun că nu se poate, doar că nu văd farmecul și nu e pentru mine.
  • Când ai închiriat o locuință toate contractele cu furnizorii sunt pe numele tău. De altfel, în Anglia, dacă n-ai o factură de utilitate pe numele tău e cam greu să dovedești că stai unde zici că stai. Chestia cu facturile eu o trec la pozitive. Mai puțin faptul că inclusiv impozitul pe casă e plăcerea ta, nu a proprietarului!
  • Transportul în comun este un punct foarte tare al lor, jos pălăria. Poți ajunge absolut oriunde, destul de confortabil, cu transportul public. Lumea nu se înghesuie și șoferii de autobuze sunt instruiți să nu lase călători să urce dacă asta ar duce la depășirea capacității admise a vehiculului. Doar că este foarte scump. O călătorie este 1,5 lire indiferent că mergi o stație sau 10. La metrou plătești în funcție de câte stații mergi. Nu pot garanta, căci n-am experimentat, dar am înțeles că un abonament lunar este cam 200 de lire (nelimitat pe toate liniile). Scump atunci când la ei salariul minim pe economie este 1000 de lire.
  • Traficul deși infernal este civilizat. Nimeni nu m-a claxonat sau înjurat la numeroasele mele greșeli de conducător începător pe partea greșită a drumului :). Să ai o mașină nu e foarte scump, cred că pe alocuri mai puțin costisitor decât în România (n-ai nevoie de cauciucuri de iarnă :)). Asigurarea se face pe șofer și nu pe mașină, și depinde de mașină, de vârsta șoferului, țara care a emis permisul, de locul în care stai, dacă ai garaj sau nu, multe variabile. Există niște siteuri care te ghidează cu aceste variabile ca să găsești cea mai bună opțiune.
  • Parcarea însă este o problemă. Scumpă, cam 1,2 lire pentru 30 min, și în multe locuri limitată la două ore
  • Sunt persoane care susțin că mâncarea este ieftină. Depinde ce cumperi și de unde și cu ce compari. Dacă faci comparația cu România, și e corect să o faci, totul este mult mai scump. Adevărata comparație o faci însă cu puterea de cumpărare. depinde cât câștigi și ce îți mai rămâne după taxe. Ei se plâng că valoarea coșului a crescut cu 100% după Brexit.
  • Câștigul de 11500 lire pe an este neimpozabil. Peste suma aceasta totul se impozitează pe diferite grile. Cu cât câștigi mai mult, cu atât plătești taxe mai mari
  • Despre sistemul sanitar si educațional am mai spus. Nu văd absolut niciun plus față de România, din punctul meu de vedere. Ba aș zice chiar că sunt minusuri
  • Pentru o școală publică bună trebuie uneori să stai în zone în care chiria echivalează cu taxa lunară la o școală privată
  • Fără asigurare de sănătate privată cam greu, mai ales dacă aveai așa ceva în Ro. Mie mi se pare dificil sistemul chiar și cu asigurare privată. Acasă eram la un telefon distanță de orice somitate medicală. Aici habar n-am pe mâna cui ajung, sau pe mâna cui ar fi bine să ajung.

Ce-mi place totuși: totul se rezolvă prin telefon (dacă înțelegi engleza irlandeză), multă mâncare chinezească și indiană bună, multe restaurante scumpe dar cu mâncare diversă și rafinată, amabilitatea în serviciul cu clienții (sunt ferm convină că și ei te înjură doar că în gând sau printre dinți în timp ce arborează cel mai diafan zâmbet), politețea limbii engleze care îți dă portițe de scăpare când n-ai chef să faci ceva, magazinele cu branduri la prețuri mici, mici (da, produsele premium sunt mai ieftine, celelalte însă….taman invers), hyde park și multele parcuri, diversitatea culturală, faptul că pot să merg la școala de bucătari visată, că sunt un om mic într-un oraș mare și am senzația că în fiecare zi descopăr ceva nou.

Ce urăsc din tot sufletul: vremea, mâncarea englezească, supermarketurile lor în care toată mâncarea mi se pare din plastic, mizeria, răceala lor, mirosul de curry, condusul pe dreapta, faptul că n-au mega image, două robinete la baie (MUSAI un singur robinet), boilerele pe gaz, străzile înguste când trece autobuzul cu etaj pe lângă mașina mea, engleza britanică de stradă, faptul că la mall plătești parcarea, BBC și programele lor arhaice, faptul că mulți români îmi critică vehement lipsa de extaz și de adulație pentru acest loc.

Dacă mă întrebi pe mine îți voi spune că nu merită deranjul să te muți aici. N-am nimic din ce nu aveam și acasă. Dacă întrebi pe altcineva îți va spune că e cel mai frumos loc de pe Pământ. Unde este adevărul? La fiecare dintre noi.

londonSursa foto: pexels.com

6 gânduri despre „Ce-aș schimba dacă ar fi să o iau de la capăt

  1. Haha , foarte informativ si adevarat. A-i uitat sa mentionezi celebrul :” You’re alright mate ?” Chestia in care nu iti dai seama daca esti salutat sau te intreaba daca esti bine .

  2. un lucru știu sigur: când vei veni acasă, te ducem la Ghica eye și asta sigur nu-ți va lipsi… 🙂 a, și m-ai mai liniștit cu ceva. fiul meu dă la facultate în Anglia. dacă nu ia, voi zice că oricum erau niște lucruri nasoale acolo, așa că mai bine că a scăpat de ele. merci mult! 🙂 🙂 🙂

  3. Vai, cat imi lipseste mancarea aia indiana… Nici eu nu suport mirosul de curry, dar am cateva feluri de mancare de-ale lor pentru care as ucide!

Lasă un răspuns