VIAŢA DE ZI CU ZI

Nimeni nu m-a mai iubit așa până la el

De obicei nu-mi fac bilanțuri la sfârșit de an, așa cum nu îmi fac planuri la început de an. Poate este din cauza vârstei dar singurul lucru pe care mi-l doresc, și pe care îl evaluez la sfârșit anului este starea de sănătatea a celor dragi mie. Am terminat anul bine și sănătoși? Este tot ce pot să îmi doresc. Restul toate se rezolvă. Banii vin și pleacă, slujbele vin și pleacă, iubirile vin și pleacă.

Anul acesta însă a fost anul în care am avut atâtea răsturnări de situație încât cred că, cel puțin până acum, pot să-l numesc ACEL an! Da, ăla memorabil, în care simți că ceva s-a schimbat și e un punct de cotitură în viața ta.

Am început anul urând din tot sufletul slujba pe care o aveam și dorindu-mi să am curajul să fac o schimbare. Apoi am pierdut un prieten, nu, n-a murit, ci a murit doar prietenia noastră.

E greu și trist când oameni care ți-au fost alături pe cărarea asta numită viață, nu mai împart aceleși valori cu tine. E a doua oară când pierd o prietenie, pentru mine mare, dar n-am să învăț nimic din asta, am să continui să-mi păstrez aceleași valori când vine vorba de prieteni, să-i investesc exact cu aceeași încredere și să-i primesc la fel în sufletul meu. Îi las pe ei să aleagă cât vor să stea.

Pe urmă m-am mutat la mii de km depărtare, singură cu un copil și am început viața grea și anevoioasă de emigrant. A fost un carusel incredibil anul acesta, am descoperit lucruri noi, oameni noi, plăceri noi. Dar cel mai important, undeva în toată vâltoarea asta am redescoperit iubirea

Am redescoperit că nu contează cât dorm atâta timp cât două mânuțe mici îmi cuprind fața și un zâmbet minunat îmi urează ”bună dimineața mami”, că pentru îmbrățișarea potrivită nu e nevoie de două brațe puternice ci sunt suficiente și unele mici, că pot să aud ”te iubesc” de zeci de ori pe zi și să nu mă satur, că e suficient să văd doi ochi verzi ca să uit cea mai neagră zi.

Da, doi ochi verzi pentru care lumea toată sunt eu și care sunt toată lumea mea. Nimeni nu m-a iubit așa până la el!love_2Sursa foto: pexels.com

Reclame

11 gânduri despre „Nimeni nu m-a mai iubit așa până la el

  1. Inainte sa devin mamă mi a spus o prietena ca nici un barbat de pe pamant nu este sufletul meu pereche ci doar copilul pe care il voi face. si iata ca acum am doua suflete perecehe pe langa mine si iti dau mare dreptate: nimeni nu ne iubeste mai mult ca ei, copiii, si mai ales nimeni nu ne o arata atat de sincer.
    sa iti fie bine si sa ai sarbatori cu liniste!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s