VIAŢA DE ZI CU ZI

La final de an căci nu pot să mă abțin

E utima pe anul acesta, promit! De obicei nu scriu despre parenting decât ca să mai remarc eforturile și pildele demne de desene animate ale noului curent. Am zis mereu că asta cu părințeala e o chestie de instinct și, așa cum reușesc animalele să crească pui fără manuale, ne-om descurca și noi oamenii fără cărți și directive.

Dar uite că de ieri mi-am schimbat părerea. Vreo oră în aeroport și alte 3 în avion aș fi dat orice pentru o mamă d-asta atinsă de noul trend de parenting. Una care, deși are nervii complet creți, a mâncat suficient menisc de prepeliță pe pat de frunză din arborele zenului încât să țipe în interior nu la exterior.

Da, știu pare complet incredibil dar, atunci când copilul urlă ca și cum îl taie cineva, să încerci să țipi și tu mai atre ca el de din start o bătălie pierdută. Chiar dacă la pachet cu părințenie apare încă o coardî vocală, o mână, mirosul dispare complet, dezvolți surditate selectivă și înveți să dormi cu ochii deschiși, niciodată nu poți să țipi atât de mult și de tare cât un copil de 2-3 ani. Nu ștu ce au ei în plămâni, cred că un megafon și niște baterii, căci altfel nu-mi explic cum ceva atâț de mic scoate un zgomot atât de mare.

Doar că părinții de ieri nu s-au prins de treaba asta, și pe măsură ce copila urla , urlau și ei, pe rând că altfel nu putea unul singur să țină pasul cu ea, ba tac-su i-a dat și o palmă peste mâini când aia mică s-a tăvălit pe jos că vrea sucul pe care el i-l dăduse întâi pe la nas și acum i-l refuza. Și pentru a avea concert complet, mai aveau și un bebeluș sub un an care n-a vrut să fie mai fraier decât sor-sa și ne-a arătat și el ce poate.

Deci scena arăta cam așa: bebelușul urla în brațe la mă-sa, mă-sa țipa la copila de 2-3 ani care se tăvălea pe jos, tca-su încerca să o ridice de jos trăgând-o de geacă în timp ce țipa așternativ la copilă să tacă și la nevastă să potolească bebelușul!

Sincer, ar trebui să nu se dea voie să faci al doilea copil mai devreme de 3-4 ani după primul, după ce ai dovedit că ești capabil să stăpânești situația cu primul și să fii la zi cu orele de somn. Dap, e adevărat, combinația de copil mic și lipsă acută de somn poate fi letală, dar dacă n-ai reușit să ”reglezi” atmosfera la primul copil ce naiba te face să crezi că vei reuși la al doilea, mai ales dacă între ei este o diferență de vreun an?? Crede cineva că brusc la al doilea apare inspirația divină? Mmmm, nu prea, ci doar că în loc de 4 ore de somn o să ai două și în loc de un mic urlător o să ai doi.

Să avem un 2018 mai liniștit, cu mai multe mame Zen 🙂

La Mulți Ani!

anul acestaSursa foto: pexels.com

 

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Nimeni nu m-a mai iubit așa până la el

De obicei nu-mi fac bilanțuri la sfârșit de an, așa cum nu îmi fac planuri la început de an. Poate este din cauza vârstei dar singurul lucru pe care mi-l doresc, și pe care îl evaluez la sfârșit anului este starea de sănătatea a celor dragi mie. Am terminat anul bine și sănătoși? Este tot ce pot să îmi doresc. Restul toate se rezolvă. Banii vin și pleacă, slujbele vin și pleacă, iubirile vin și pleacă.

Anul acesta însă a fost anul în care am avut atâtea răsturnări de situație încât cred că, cel puțin până acum, pot să-l numesc ACEL an! Da, ăla memorabil, în care simți că ceva s-a schimbat și e un punct de cotitură în viața ta.

Am început anul urând din tot sufletul slujba pe care o aveam și dorindu-mi să am curajul să fac o schimbare. Apoi am pierdut un prieten, nu, n-a murit, ci a murit doar prietenia noastră.

E greu și trist când oameni care ți-au fost alături pe cărarea asta numită viață, nu mai împart aceleși valori cu tine. E a doua oară când pierd o prietenie, pentru mine mare, dar n-am să învăț nimic din asta, am să continui să-mi păstrez aceleași valori când vine vorba de prieteni, să-i investesc exact cu aceeași încredere și să-i primesc la fel în sufletul meu. Îi las pe ei să aleagă cât vor să stea.

Pe urmă m-am mutat la mii de km depărtare, singură cu un copil și am început viața grea și anevoioasă de emigrant. A fost un carusel incredibil anul acesta, am descoperit lucruri noi, oameni noi, plăceri noi. Dar cel mai important, undeva în toată vâltoarea asta am redescoperit iubirea

Am redescoperit că nu contează cât dorm atâta timp cât două mânuțe mici îmi cuprind fața și un zâmbet minunat îmi urează ”bună dimineața mami”, că pentru îmbrățișarea potrivită nu e nevoie de două brațe puternice ci sunt suficiente și unele mici, că pot să aud ”te iubesc” de zeci de ori pe zi și să nu mă satur, că e suficient să văd doi ochi verzi ca să uit cea mai neagră zi.

Da, doi ochi verzi pentru care lumea toată sunt eu și care sunt toată lumea mea. Nimeni nu m-a iubit așa până la el!love_2Sursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Ce înțeleg străinii din ritualul de tăiere al porcului

Ieri la birou a fost ziua poveștilor de Crăciun, ziua în care fiecare povestea tradițiile acestei sărbători în țara lui. Indienii au terminat primii, și ne-au pierdut la orez cu curry și pui cu nuș ce. Englezii au fost ca de obicei, boring, cu curcanul lor făcut 6 ore la cuptor și niște antreuri oribile. Am mai trecut pe urmă prin tradițiile altor popoare, cu mâncat pește de Crăciun, colindat, lucruri ușoare, de vară. A venit rândul meu. Și pentru că sunt suflet slab cedez ușor, așa că n-a fost nevoie să mă roage de două ori

  • Ei, ce faceți voi de Crăciun?
  • Păi, nu prea multe, tăiem porcul și ne străduim să-l mâncăm pe tot până la Sf Ion cel târziu.
  • Tăiați porcul? Adică îl tăiați felii după ce l-ați luat de la magazin, nu?
  • Ăăăă….nu chiar.

Îl tăiem și felii, după ce-l omorâm, îl ardem cu lampa de gaz, îl frecăm cu apă clocotită și cu peria de sârmă, îl atârnăm cu capul în jos în lanțuri (un fel de fifty shades of pork), apoi îi jupuim toată pielea de pe el, pe care o mâncăm cu sare și evident cu țuică să nu ne cadă greu la stomac, asta după ce întâi am strâns repede doi litri de sânge proaspăt de la rana ucigașă.

Bine, în realitate nu-l omorâm noi, ci e un fel de sinucidere, atent orchestrată. E un joc de-a alergatul în coteț, în care punem porcul să alerge după noi și pentru că el este foarte gras, cu urechile clăpăuge, deci nu vede prea bine, de cele mai multe ori se împiedică și cade cu gâtul într-un cuțit cu lama lungă. În ciuda eforturilor celor din jur, el moare rapid pentru că are un simț anume de a se înfige în cuțit cu acea parte a gâtului care-i asigură o moarte rapidă. Să-i fie țărâna ușoară.

Sângele ăla proaspăt îl fierbem repede într-o cratiță, cu niște șuncă și carne, golim repede de rahat un maț, îl radem cu cuțitul de grăsime (că ne e frică de colesterol) și-l umplem cu toate ingredientele astea și apoi îl savurăm tacticos, cu încă o țuiculiță, evident. Apoi facem repede o pomană  (pig`s funeral) de sufletul răposatului, cu o tocană din carne, șuncă, plămâni, ficat, splină, rinichi, inimă și ceva urechi și șorici. Picioarele, cu copite cu tot, le punem deoparte și le folosim să închegăm apa cu ele. Din acest moment, începem să-l tăiem și felii :).

Aaa, și înainte să-l legăm în lanțuri și să-l tăiem, așezăm copiii pe el și-i punem să-i roadă urechile. Asta e singura tradiție pe care n-am știut să o explic, dar oricum nu m-a mai întrebat nimeni că deja derulau în minte tot scenariul descris mai sus.

Mi-au spus doar că părem ”vikingi”, ceea ce au am tradus barbari, și că e nevoie de multă bărbăție să iei gâtul unui astfel de animal (mă rog, în realitate doar de puțină practică și ceva lecții de anatomie porcină). Sunt ferm convinsă că și-au imaginat cum tăiem porcul, punem cana la beregată și dăm pe gât câte un păhărel de sânge așa, pentru revigorare și antioxidanți :P.

No, când vreți, vă aștept la un Crăciun tradițional românesc 🙂

porcSursa foto: pexels.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Povestea bradului de Crăciun

Știm cu toții ce anume celebrăm de Crăciun, chiar dacă poate suntem luați pe sus de tot acest marketing care pune mai mult focus pe Moș Crpciun și pe brad decât pe sărbătoarea religioasă ca atare.

Cum a apărut Moș Crăciun, transformarea de la Sf Nicolae, cum de s-a ”lipit” de nașterea lui Isus, cred că am citit toți, în povești mai mult sau mai puțin detaliate sau mai romanțate. Eu însă nu mi-am pus niciodată întrebarea de ce împodibim un brad în această zi. Asta până m-au chestionat niște colegi idnieni și a trebuit să mă documentz 🙂

Bradul este utilizat de sute de ani pentru a sărbătoi festivalul de iarnă. Se spune că păgânii își decorau casele cu ramuri de brad (copacul veșnic verde), în timpul solstițiului de iarnă, deoarece considerau că astfel vor ”chema” primăvara. Vikingii credeau că bradul verde este o plantă specială trimisă de zeul soarelui, Baldar, iar Romanii împodobeau cu ramuri de brad templele, în timpul festivalului de Saturnalia.

Creditul însă pentru crearea bradului de crăciun așa cum îl știm noi acum este al germanilor, care au pornit această tradiție prin secolul 16. Originile sale sunt uneori asociate cu pastorul protestanat Martin Luther care ar fi adăugat pentru prima dată lumini bradului de crăciun. Prima documentare a unui brad modern de Crăciun se poate găsi în Alsacia, pe un domeniu privat, sub forma unei însemnări pe o piatră, însemnare ce datează de la 1576

În 2004 Papa Ioan Paul al II lea a numit bradul de crăciun un simbol al lui Isus, considerând că acest obicei străvechi provine dintr-un ritual care venera sursa vieții. Orice rămâne verde pe perioada iernii, este un semn al continuității care le amintește creștinilor de copacul vieții

bradÂ_3

Sursa foto: pexels.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Hai, s-a dat startul la ultima săptămână

Mai știți reclama aia la Tuborg, care se rula în fiecare an de Sărbătorile de iarnă, ”De Crăciun fii mai bun, fii mai personal…”? Întotdeauna mi-a scăpat înțelesul acestei reclame, dar poate pentru că nu beau, sau poate pentru că n-am suflet creștinesc și n-aș împărți berea cu nimeni nici măcar în luna asta în care dăm pe la supraplin de pioșenie și de bunătate.

Dap, a început luna aia în care tot românul este creștin, atins de duhul sfânt și de bunătate. Așa că repede, dacă n-ați apucat băgați un post că e ultima săptămână în care mai e ofertă la șters păcatele. Da, nu trebuie să tineți tot postul că e lung și e nevoie de energie, altfel cine naiba mai mănâncă porcul ăla de 200 de kile? Exact, trebuie mâncat tot că nu mai are niciun gust după sărbători. Așa că merge și varianta prescurtată, de 7 zile, și dacă și ultima săptămână vă depășeste puterile există și oferta de trei zile, căci decât mult și prost mai bine puțin și de calitate. Costă mai mult, dați un acatist mai generos la biserică dar întrați în perioada sărbătorilor ca un nou-născut.

În tot acest timp, mare grijă că așa cum nu băgați în gură ceva ce ar putea strica purificarea trupească, trebuie să lucrați și la purificarea sufletului, în sensul că musai să scoateți pe gură toate, dar absolut toate cuvintele alea pe care le-ați acumulat de la ultimul post. Da, exact alea care nu se găsesc în DEX, dar care vor fi însoțite de ”Doamne iartă-mă că sunt în post”! Acu pe bune, cum să zică ăl bătrân din ceruri nu, la așa rugăminte?

Dacă vreți pachetul de mântuire VIP trebuie să renunțați și la sex, sau mă rog faceți și voi cu lumina închisă că Dzeu nu vede pe întuneric, să dați vreo două likeuri și, dacă chiar sunteți în zi bună, un share la niște anunțuri umanitare, și eventual să dați ceva de pomană pentru niște copii.

Și pentru că v-ați purificat timp de o săptămână cu cantități pantagruelice de cartofi prăjiți, zacuscă, tocană și sărmăluțe de post la masa de Crăciun puteți mânca orice, și mai ales oricât. Dacă ați avut și nenorocul să fiți detoxifiat de iubită în acest post cu pană de sfeclă pe pat de rucola, puteți să stați la masă vreo trei zile, e dezlegare de la biserică.

Și nu irosiți nimic, nu uitați să vă gândiți la cei care mor de foame în lume și care nu se vor bucura de o ”masă bogată” de aceste sărbători. Cum să arunci mâncarea la gunoi când în lume este foamete? Doamne ferește! Deci repede, de azi dați startul la mântuire:P

religionSursa foto: pexels.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Dicționar explicativ al limbii engleze

În primele două luni în Anglia am fost convinsă că eu doar am visat că știu engleza. Aveți idee în câte feluri se poate pronunța ”done”? În atât de multe încât să te gândești la orice alt cuvânt numa la ăsta nu. Nu mai spun cum e să vorbești la telefon cu irlandezi sau scoțieni. Practic ai putea să vorbești și cu tribul toga-toga, că tot atâta ai înțelege.

Cam prin a treia lună am început să înțeleg exact fiecare cuvânt doar că tot n-am ieșit din ceață, pentru că ce traducere au cuvintele și ce vor englezii să exprime cu ele sunt iarăși două lucruri complet fără legătură. Așa că dacă vă doriți să faceți o vizită la ”coana mare” aveți mai jos câteva ”traduceri” utile:

  • În primul rând întrebarea ”how are you” n-are sub nicio formă scopul să afle ce faceți. Ar fi cea mai mare greșeală să răspundeți povestind cum a plâns ăla micu toată noaptea sau cum porcul ăla mare iar a venit beat la 1 dimineața. Riscați să cheme cineva salvarea. Corect este: ”not too bad” și treceți liniștit mai departe.
  • Apropo, ”not too bad” înseamnă bine, chiar mai bine decât mă așteptam. Ați fi zis că înseamnă ”nasol” sau ”am avut și zile mai bune”, greșit. În schimb dacă vreți să spuneți că ziua este de fecale, răspundeți cu un simplu ”fine” sau ”quite good” care este echivalentul pentru absolut îngrozitor
  • ”lovely”, exprimat de câteva ori pe parcursul unei conversații, mai ales dacă nu este însoțit și de alte cuvinte, nu exprimă deloc încântare ci : abia aștept să scap de tine
  • ”Bugger” poate înseamna orice, de la un simplu ”tu-i ceapa ei de viață” la ”fuck you mother fucker bastard”, nu că vreun englez ar fi vreodată în stare să pronunțe toate aceste cuvinte fără să fie lovit de fulger 🙂
  • ”Bob`s your uncle” n-are nicio legătură cu unchiul pe care-l cheamă Robert ci înseamnă: there you have it! Asta pe mine încă mă uimește, ce legătura are unchiul Bob cu na, poftim???
  •  ”I might see you there” – mă feresc de tine ca dracu de tămâie și n-o să mă vezi nici mort
  • ”Can I borrow you for a second” – pregătește-te să te îngrop în muncă. Ia-ți adio de la weekend, de la prieteni și mută-te la servici că oricum n-are rost să mai pleci acasă doar ca să ai de unde să te întorci
  • Dacă cineva vă răspunde cu ”sounds interesting” este codul pentru sunt complet lipsit de interes, mă plictisești și deschizi gura doar ca să te auzi vorbind
  • ”You should pop round some time” adică dacă vreodată apari la ușa mea evident că nu răspund ba, nici nu respir până nu te văd plecat
  • ”Do you mind?” nu e întrebare ci semnalul că ar trebui să fii mega nervos și rușinat de una din faptele tale

Astea m-au marcat deocamdată, dar sigur vocabularul meu se va dezvolta cât de curând :). Aaa, și dacă nu înțelegeți engleza din Regat, de obicei e foarte puțin legat de cunoștințele voastre stupid face_2

Sursa foto: pexels.com