VIAŢA DE ZI CU ZI

Nu credeam că mai pot fi dezamăgită

Sincer spun, eram convinsă că am închis capitolul ăsta și lucrurile mă pot mâhni dar nicidecum dezamăgi. Eu am trăit cu credința că înainte de dacii liberi n-a fost nimic pe Pământ. Puteam să jur că Dumnezeu a fost creat dintr- o coastă de-a lui Burebista, când se plictisea omul la un chiolhan și i-a zis: ”băi băiete, te-am creat, așa că pune mână și fă-i pe Adam și Eva și învață-i să se înmulțească, să aibă cine să ne culeagă și noua via că între două bătălii și o băuta d-abia ne mai rămâne timp de altceva”.

Și uite așa a apărut lumea și tot ce-i pe ea e de la noi citire. Nu există ceva la care primul inventator să nu fi fost român. Mda, poate nu l-a consemnat istoria, fiind roasă de pizmă, dar asta nu înseamnă că părintele ”spiritual” nu e român. Dar uite că am fost dezamăgită. Am aflat cu stupoare că nu numai că n-am inventat lucruri, dar nici măcar nu le-am dus la rang de artă.

Toți am văzut clasamentele în care România era printre țările cu cea mai mare birocrație, cu cele mai multe taxe. Nu știu voi, dar în mine a tresărit inima de mândrie când am văzut țărișoara asta în frunte. Și în lume, nuuuu așa, la campionatul pe sate! Imaginați-vă ce-am trăit când am aflat că nu noi am inventat birocrația, ba mai mult englezii ne bat detașat. Ce mai, ne înecăm în praful din urma lor. Pentru fiecare act pe care îl avem noi, englezii au inventat trei și la fiecare act au băgat o mică taxă.

De, ha bătrână are familie mare, nepotă-su ăla mic s-a pus pe înmulțit, deci multe guri de hrănit. Partea mișto e că de fiecare act se ocupă altcineva că ar fi mult prea greu pentru un singur englez să proceseze atâta amar de informație.

Dar marea durere am trăit-o aseară când mi-a sunat poliția la ușă, la 22 și ceva, eu eram deja în scutecele vă imaginați, că nuș ce mega incident a fost la apartamentul de sub mine și dacă urechiușa mea de iepuraș a auzit ceva. Nu maică, eu când dorm, dorm. Mi-a zburdat imediat imaginația și mi-am închipuit o bătaie conjugală tipică de englezi.

Doar că dimineața la șapte mi-au fost spulberate speranțele, de poliția care mi-a bătut din nou la ușă (măcar eram îmbrăcată și aranjată deja :P). Apartamentul de sub mine fusese jefuit aseară. Să se consemneze că stau în cartier rezidențial cu vedere la gârla Tamisa (am zis că dacă tot văd ploaia, măcar s-o văd cum cade în râu), cu camere la intrare și lacăte și supravegheri și mama lor.

Motiv pentru care domnul hoț a făcut o minunată de gaură în geamul ușii de la balcon (balconul dă în parcare, care dă spre râu), a intrat în casă, a furat ceva, și ostenit de atâta treabă s-a așezat în pat și a tras un pui de somn. Exact așa l-a găsit coana proprietăreasă când a venit acasă, pe nenea hoț făcând nani la ea în pat cu un cuțit mare alături (cred că îi era frică de babă hoțului). Nimeni n-a pățit nimic, ea a fugit la vecini, el pe gaura făcută.

Am zis, clar hoțul e român, d-aia sunt polițiștii la ușa mea. Am fost mândră. Bă ce om deștept, dac liber, urmașul lui Decebal. S-a pișat pe ele de camere de supraveghere și de sisteme și de tot și a plecat și liniștit acasă. Ete nu, hoțul nu e român

Nici măcar pe hoție nu putem să punem patent. Nu, nu, nimica nimicuța nu făcurăm! Așa supărată n-am mai fost de mult timp.

dezamagireSursa foto:pexels.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s