VIAŢA DE ZI CU ZI

Dacă vrei să fii scriitor te muți la Londra

Deci da, (mda, încep fraza cu deci) acum înțeleg de ce-s atâția scriitori britanici și vă spun cu mâna pe inimă că nu contează nici talentul nici pregătirea nici nimic. Dacă vrei să fii scriitor trebuie doar să te muți la Londra. Și să nu faci nimic, ci să stai relaxat, să ai cerneală în peniță, pastă în pix sau curent în tastatură că poveștile curg libere. Eu n-am timp să scriu câte povești trăiesc. Aici viața de ia prin surpirndere în fiecare secundă.

Și să vă dau un exemplu, rasismul. Teoria e beton. Noi nu suntem rasiști, îmbrățișăm orice culoare și rasă, dăm șanse egale tuturor și așa mai departe No, dar practica ne face praf. Și nu e ca și cum s-au trezit de vreo doi ani și cu niște oameni mai colorați. Adică eu la mine în sat n-am văzut niciodată vreun om închis la culoare și dacă ar fi fost, casa lui era trecută pe harta turistică a orașului: puteți vedea celebrul teatru, mausoleul, biserica și casa singurului negru din oraș,hop on hop off să luați un autograf!

Prima dată când am văzut un negru în carne și oase eram în liceu și nu știu de ce, venisem la București. M-am zgâit la omul ăla ca vițica la poarta nouă, că negrii mai văzusem doar în filme la video. Dar englezii? Păi ăștia au toate rasele și culorile dintotdeauna, nu?

De exemplu, la școlile private dacă, vezi vreun arab și poate vreo doi indieni (bănuiesc faptul că-s copiii ălora care au India pe persoană fizică și d-aia i-au primit). Negrii? Mai răruț spre deloc. Dacă întrebi de ce, îți spun că pur și simplu nu se înscriu alți copii (te pomeni că negrii n-or avea bani)! Că ei nu fac diferențe, mda sigur d-aia ne cheamă să ne vadă, și primesc pe oricine. Exact, pe oricine este alb și crede în Dumnezeu deși chestia cu religia e ușor discutabilă că n-am văzut țară mai păgână ca asta (n-au liber de sărbători religioase ci de alea bancare!). Inclusiv unele școli de stat sunt predominant albe!

Oriunde te duci dacă ești alb ai un ascendent. La bazin de exemplu copilul meu a fost primit și cel al vecinei indience pus pe lista de așteptare, deși se înscriesese înaintea mea.   La birou când e vorba de colegii indieni engelzii au un oarecare dispreț în voce (dacă indienii ăia nu le sunt șefi) iar de negrii nu mai vorbesc. Cu cât este culoarea pielii mai închisă cu atât scade respectul englezilor.

Ciudat este că e un dat, cu care toți sunt obșnuiți, nimeni nu-l comenteză, nimeni cred că nu-l mai observă. Locul în societate este foarte bine definit de venituri și de albeață. E un sentiment ciudat uneori, am mai simțit asta doar în Mauritius când la bancă, negrul care era la rând în fața mea a fost dat deoparte ca să fiu servită eu căci eram albă!

Nu te aștepți să fii tratat preferențial pentru că întâmplător te-au scăpat părinții în borcanul cu clor la naștere. Pentru că nu e meritul tău că ești alb, cum nu e vina lor că sunt negrii. Crezi că rasismul este pentru grupuri izolate și țări mai puțin dezvoltate. Greșit. De aceea vă spun pregătit să fii, că poveștile curg râu!

writerSursa foto: pexels.com

Un gând despre „Dacă vrei să fii scriitor te muți la Londra

Lasă un răspuns