VIAŢA DE ZI CU ZI

20 de ani fără cafea

Da, aș putea la fel de bine să spun ”după 20 de ani”, să mă simt un fel de mușchetarii lui Dumas :). Nu știu voi cum erați dar eu, copil fiind, d-abia așteptam să cresc ca să pot să beau cafea și să fumez. Mi se părea gestul suprem de maturitate, era confirmarea mea că am ajuns adult.

Doar că exact ca-n bacncul ăla: na că acu pe patul de moarte nici măcar nu mi-e sete, cțnd am devenit adult am considerat că pot să fac lucruri mai bune cu banii. Am cochetat puțin cu fumatul , l-aș numi pufăit de fapt, dar am renunțat repede că pachetul de L&M roșu era cât litrul de motorină.

De cafea nu m-am apucat nicodată, nu știu de ce căci la mine în casă dimineața se începea cu cafea. Mă mai prosteam cu prietenele prin facultate apoi cțnd m-am făcut mai mare mă mai prostituam cu câte un capuccino care avea atâta zahaăr de ziceai că-i sirop. Nici când am avut copilul mic nu am cedat la cafea ci îi dădeam cu ceaiurile (pe care apropo n-am nicio problemă să le beau fără zahăr), căci da, eu sunt a ”tea person”.

Apoi am mai crescut și în weekenduri îmi făceam frappe, tot dulce de leșinai, și suprema aroganță, câte o cafea fără cafeină și cam asta era aventura mea cu cafeaua. Deși acasă am toate felurile de cafea, de aparate, ba mi-am adus din Bali și d-aia căcată de maimuță, ca să omenesc cum se cuvine prietenii care mă vizitează. Da, timp de 20 de ani am așteptat să beau cafea ca apoi alți douzeci să o ignor cu îndârjire.

Pe urmă am ajuns în Anglia unde la parterul birourului sunt trei cafenele. Inchideți ochii și inchipuiți-vă trei starbucks, cu mirosul ăla incredibil de cafea, cu toate felurile alea de pahare colorate și de arome care îți pătrund în nări din clipa în care ai intrat pe uși și parcă picioarele te duc fără să mai poate fi comandate de creier direct la cafenea, unde gura cere răspicat un flat white sau un capuccino sau un americano sau orice numa să iei cu tine mirosul ăla incredibil.

N-ai cum să reziști! Imaginați-vă câinele lui Pavlov căruia nu i se mai stinge lumina. De fier să fii și bălești mai ceva ca un buldog. Așa că m-am apucat de băut cafea. Nu mă întrebați dacă e bună sau nu, căci ptr mine toate sunt la fel după 4 pliculețe de zahăr și 200 ml de lapte făcut spumă! Da, da știu dau cu caloriile în mine, dar na, cineva trebuie să fie și gras pe lumea asta 😛

Dar relația mea de iubire cu cafeaua a fost scurtă, a durat doare trei luni, căci am renunțat la ea. Nu știu unde greșesc, dar eu după ce beam cafeaua aia la servici mă lua un somn de speriat. Nici când eram gravidă nu-mi venea să adorm așa din picioare. Merg și-mi vine să mă sprijin de un stâlp și să închid puțin ochii, 10 minuțele mici. Dacă beau lapte cald cu ou și cu miere și nu mă moleșesc așa!!

Așa că ziceți-mi și mie ce să fac să nu mai adorm de la ea, că mirosul ăla îmi face ulcer, plus că cercetătorii, britanici evident, spun că dacă bei cafea rămâi tânăr și na, mă cam mănîncă treaba cu tinerețea, recunosc 🙂

cafea

Sursa foto: pexels.com

 

Reclame

6 gânduri despre „20 de ani fără cafea

  1. Nu pot sa spun de ce unii dorm dupa cafea, de ce altii „nu pot fara ea” (discutabil, desigur… ca sunt unii care chiar au ramas fara ea, si au vazut ca, totusi, au putut, cumva, si fara.) Dar mie imi place tare mult cum scrii. Si tema cafea o fi ea importanta, dar eu tin sa iti multumesc pentru ca ma trezesc zambind frumos dupa ce citesc cate o meditatie de-a ta, chiar daca sunt nervoasa foc inainte… deci, sarbatori inmiresmate cu lucruri de care sa te si poti bucura, din plin! (fara sa faci ulcer…) 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s