VIAŢA DE ZI CU ZI

De ce nu răspund anunțurilor umanitare

Nu știu cum se face dar măcar o dată pe săptămână primesc prin mesj sau direct pe pagină rugămintea de a ajuta cu nu știu ce. Unele dintre mesaje m-au luat prin surprindere căci veneau de la prieteni apropiați, păreau scrise într-o notă personală și primul impuls a fost să întreb: ”bine, dar de ce nu mă suni direct sau să-mi dai pe sms dacă persoana pentru care ceri sprijin îți este apropiată?”

Regula spune că suntem conectați prin fiecare a cincea persoană, deci în lumea asta mare a internetului este imposibil să nu găsești pe cineva în care să ai încredere și care să fie apropiat cu potențialul pacient! Poate sunt Toma necredinciosul, poate n-am inimă umană, dar așa cum nu dau de pomană pe stradă nu cred în anunțurile umanitare făcute pe Facebook.

Îmi fac mea culpa că poate nu ajut pe cineva care chiar are nevoie dar n-am ajuns atât de abilă încât să disting între adevăr și înșelătorie. De câteva ori am încercat să ofer sprijin prin infromațiile pe care le dețineam și care puteau să ajute pacientul să obțină legal sprijinul de care avea nevoie dar m-am lovit de fraza: ” aaa, nuu, nu știm să facem hârtii, mai bine deschidem un cont”

Păi dacă vreți doar bani nu cred că sunt persoana potrivită. Am văzut și eu Filantropica: ”mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește de pomană”

help_2Sursa foto: pexels.com

Lasă un răspuns