VIAŢA DE ZI CU ZI

Aparențele înșeală

De câte ori ați trecut pe stradă pe lângă un copil gras care a fost primul vostru impuls, primul sentiment față de copil și de părinți, în special de mamă? Nu-mi spuneți că dacă vedeți în parc un copil gras nu vă uitați cu uimire și dezaprobare la mamă sau la persoana care îl însoțește și vă gândiți că ei fac ceva greșit, că nu au grijă de copil, că nu îl hrănesc corect și natural, că sigur îi dau să mănânce prostii și ar trebui măcar admonestați dacă nu amendați! Haideți, recunoașteți în sufletul vostru că prima reacție este ”mamă ce copil gras, cum nu-l văd părinții cum arată, de ce nu iau măsuri?”

Cum ar fi dacă înainte să judecăm am cunoaște povestea fiecăruia dintre cei pe care îi punem sub radar? Cum ar fi dacă am afla că turiștii ”normali” de lângă noi tocmai au treminat prima ședință de radioterapie sau de chimio? Sau cum ar fi să aflăm că acel copil gras din parc tocmai celebrează faptul că a învins cancerul sau că este în remisie?

Cum ar fi dacă am afla că ciocolata pe acre o primește un copil în parc este mult râvnitul ”premiu” după luni de boală și de terapie și nu o obișnuință, sau că doamna grasă de pe banca din colț nu este așa pentru că nu se poate opri de la șaorma cu de toate ci pentru că urmează niște tratamente?

Uneori aparențele înșeală!

fat_3Sursa foto: pexels.com

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s