VIAŢA DE ZI CU ZI

Există și miracole

Am primit o educație creștin ortodoxă prin urmare sunt crescută în spiritul miracolelor, în credință că acestea pot exista. Și, da, viața bate filmul, sau biblia, sau ce vreți voi, și pot să vă spun cinstit și cu mâna pe inimă că există miracole. Acum cinci ani și ceva am devenit mamă și de atunci trăiesc miracol după miracol.

M-am întrebat întotdeaun cum am supraviețuit eu, ca și copil, căci, după standardele de educație de acum, este o mare minune că-s în viață și cu mintea întreagă (asta este minunea cea mai mare). În ultimul timp însă realizez că faptul că fiul meu a ajuns la această vărstă și încă respiră e de -a dreptul incredibil și este și mai incredibil că și eu am mintea întreagă (mă rog, ce a mai rămas din copilăria mea nefericită).

Da, n-am făcut nimic din ce văd că fac mamele moderne și dedicate, sau mă rog, ce scriu. Am culcat copilul din prima zi în camera lui și patul lui. Dormitul cu mine este o excepție rezervată zilelor de weekend și e ca un premiu pentru amândoi. Știu că este un caz de studiat de către cercetători, cum a supraviețuit el acestui abandon nemilos fără daune. E foarte fericit cu intimitatea lui și nu pare deranjat de intimitatea mea.

Nu l-am spălat pe mâini de câte ori a atins aerul și nici n-am umbat cu dezinfectant prin toată casa. Am mers pe principiul că dacă supraviețuiesc ăia de la țară, cu mucii atârnați de un km pe față și care pun mâna pe mâncare după ce au mângâiat câinele și porcul, o trăi și al meu, și uite că am avut dreptate

L-am dus la grădiniță de la 1,6 ani, l-am lăsat acolo din prima zi la program lung și n-am stat cu el să văd dacă plânge după mine sau nu. Și din nou, a supraviețuit și nu este tarat emoțional de această întâmplare. S-a adaptat perfect acolo și în afară de câteva zile când n-avea chef de făcut nimic (lucru care mi se întâmplă și mie din ce în ce mai des) n-a comentat niciodată că nu vrea la grădi sau că vrea să-l iau mai devreme.

Am continuat să-l tarez emoțional lăsându-l să se plictisească, să se uite la TV, la tabletă și la telefon. I-am dat zahăr când a vrut și căt a vrut, nu l-am hrănit bio sau organic, nu i-am nimic din ce mânânc eu și nici nu m-am ascuns de el, n-am încercat să-l implic non-stop în activități ca nu cumva să aibă timpi morți, i-am spus că unele jocuri nu le vom juca împreună pentru că mie nu-mi plac. l-am lăsat să se joace și singur. I-am acordat încrederea de a-l lăsa singur în casă perioade scurte și de a-l trimite singur să facă lucruri.

Nu i-am cerut să fie leader sau primul în clasă, să vorbească trei limbi străine sau să facă sporturile ”la modă”. A învățat singur să scrie și să citească, și-a ales sporturile pe care le-a vrut, n-a murit dacă într-o seară, sau în multe seri, n-am citit poveste, nici dacă am fost supărată pe el uneori sau dacă l-am pedepsit cu ceva.

Am un copil normal dezvoltat emoțional, sociabil și pregătit să facă față provocărilor și adaptării în diverse medii. Își exprimă imediat sentimentele față de oameni și lucruri (aici încă trebuie să mai evaluez dcaă e la positive), nu-i e frică de nimic și nici să spună dacă ceva îi place sau nu. Știe să mă șantajeze emoțional, știe când ceva nu se înacadrează în peisajul respectiv și că fiecare dintre noi are propriile nevoi pe care trebuie să ni le respectăm. Sunt lucruri care nu-i plac la mine și-mi spune, așa cum eu îi spun lucrurile care nu-mi plac la el. Poate că nu va fi director de bancă, nici milionar, nici cercetătorul care a descoperit tratamentul pentru cancer, poate va fi doar un banal funcționar la ghișeu, dar sper să fie fericit.

Dacă ar fi să o iau de la capăt aș face exact la fel. Și nu, n-am să fac lecții cu el la școală, n-am să-l cocoloșesc și n-am să-l tratez ca pe un bibelou de porțelan,

Frecicirea ne-o facem singuri și cel mai important pentru el este să știe că-l iubesc necondiționat. Restul sunt vorbe, povești și pierderi de vreme.. Am văzut copii educați exemplar și cu toate achizițiile pe care le visează mamele moderne, copiii care proveneau din niște medii extrem de modeste, iar mamele lor cu siguranța nu aveau timp de facebook sau bani de cărți.  Copiii nu se cresc nici după cărți, nici după articole de pe bloguri, copiii se cresc din inimă și, dacă-ți asculți inima, n-ai cum să dai greș.

lampaSursa foto: pexels.com

 

2 gânduri despre „Există și miracole

Lasă un răspuns