VIAŢA DE ZI CU ZI

Amintiri din suferințele copilăriei

Vă mai amintiți creveții ăia vietnamezi sau coreeni, nu mai știu exact, care erau pe vremea odioasei dictaturi în tooooate alimentarele? Dacă răspunsul este nu, vă rog să vă opriți din citit, să vă rușinați de vârsta tânără pe care o aveți și să reveniți când aveți 30 de ani.

Uram creveții ăia. Mi se păreau cea mai odioasă mâncare inventată de mintea omenească, după conopidă și verzișoarele de bruxelles, o chestie malefică menită să te păcălească cu faptul că ar avea cea mai mică urmă de crevete într-o chestie crocanto-cleioaso-hidoasă. Și dacă stomacul rezista eroic la degustarea raw vegană a preparatului, după preparere pur și simplu își dădea obștescul sfârșit.

Sor-mea iubea chestiile alea și nu rata nicio ocazie în vacanță să-și mai facă un mic castronel de atrocități culinare. Mamă și ce miros aveau, na că iar mă ia cu leșin de la lingurică numa când îmi amintesc. Rfaturile alea de la magazin ticsite cu aceste minunății aduse nouă de era comunistă îmi produceau durere fizică. Sunt sigură că în ziua în care au dispărut am dat o petrecere ceva, nu cred că am lăsat ca acest eveniment de importanță planetară să treacă nemarcat.

Am scăpat, ororile au dispărut. Doar că unele lucruri răsar din propria cenușă când te aștepți mai puțin. Crezusem că rețeta a dispărut și că ultimul om de pe pământ acre deținea secretul a murit fără să transmită moștenirae mai departe. Greșit! Ce credeți că-mi spune sor-mea că a cumpărat de curând? Creveți vietnamezi! Și vrea să le dea copiilor să guste din delicatesa copilăriei ei.

Se zbate în mine un sentiment de dreptate și aș chema protecția copilului să salvez papilele gustative ale kinderilor de la o moarte lentă și dureroasă 🙁

creveti

 

2 gânduri despre „Amintiri din suferințele copilăriei

Lasă un răspuns