VIAŢA DE ZI CU ZI

Ipocrizia românului din diasporă

Îl știți, sigur îl știți pe românul ce trăiește în disapora, românul care la întoarcere cere  ”un puțin water plată”, căci atunci când a plecat el din țară apa plată abia apărea (deși atât cuvântul apă cât și cel plată există de pe vremea lui Burebista, și ai nevoie ”decât” de oleacă de imaginație să le pui împreună), și care cât stă acasă doar se plânge.

Se plânge încontinuu: de birocrația din România, de corpuție, de faptul că nimic nu se întâmplă fără pile, de taxele îngrozitoare pe care trebuie să le plătească, de întreținerea prea mare și tupeul adminstratorului care-l roagă să plătească măcar al 5 luni, de legea cea nedreaptă care i-a tăiat curentul după doi ani de neplată, de școlile aglomerate și prost întreținute, de sistemul sanitar, de sistemul politic care-l împiedică să se întoarcă acasă și să muncească, de salariile mici, de lipsa de șanse din țară și așa mai departe

Și toate aceste plângeri sunt mereu însoțite de exemple comparative din țara de adopție și de detalii ale vieții îndestulătoare de acolo. Nu știu voi, dar eu mă întreb de ce naiba mai muncesc oamenii ăștia dacă așa se revarsă cornul abundenței în țara aia, dar și mai dihai mă întreb ce naiba nu mă duc și eu să prind câinii să le iau covrigii 🙂

E fascinant însă că același român, care se ia la trântă cu polițiștii români pentru că i-au dat amendă că n-avea centura, în țara de adopție îți atrage atenția să nu cumva să nu folosești centura deși stai pe locul din spate. Același român tremură ca frunza dacă n-are bani pe cartelă să mai bage oleacă de gaz sau de curent și nu se mai plânge că statul îl jupoaie. Același român brusc nu se mai simte deranjat de faptul că la medicul de familie așteaptă cu orele și o programare la un specialist primește după trei luni.

Nu știu cum dar în țara de adopție nu i se mai pare groaznic sistemul care-l obligă să se înregistreze la vot, nu mai consideră o ofensă personală taxa radio-TV, nu i se mai pare că statul îl jupoaie atunci când plătește 10 RON/oră parcarea, plus o taxă de 50 RON că a avut aroganța să meargă cu mașina personală în centru capitalei.

Un bilet de autobuz de 7 RON i se pare un chilipir, 12 ore de muncă pe zi nu mai sunt o ofensă adusă augustei sale persoane, reciclarea nu mai e o corvoadă ci o dovadă de eleganță (în realitate îi e frică să nu se uite vecinul de la doi în sacul lui de gunoi și să-l pârască la poliție că a amestecat conopida cu hârtia igienică și cu sticla de plastic) condițiile proaste din școli i se par culmea burgheziei și nici nu-și mai simte ”libertățile” încălcate de faptul că nu poate fuma în spații închise

Că doar acum este un om liber, liber să-și plătească toate taxele  – online 🙂pinocchio

9 gânduri despre „Ipocrizia românului din diasporă

  1. Da, mai, e chiar comic cum isi schimba oamenii (romanii) mentalitatea dupa ce traiesc in afara o perioada :)) Which is not really a bad thing, is it?

  2. Si pe mine ma durea cand altii criticau Romania. Si eu am ajuns in alta țara, si nu, nu îmi fac conac si nu impart apartamentul cu nimeni, dar nu pot sa nu observ diferentele enorme deşi nu le zic cu voce tare niciodata. Şi da, ma scârbeşte coruptia, prostia si invidia. Si nu, nicaieri nu sunt caini cu covrigi in coada, si suntem liberi sa mergem unde ne dorim.
    In ipocrizia mea de româncă din diasporă mă deranjează frustrarea românului care a rămas în România şi jură că toți ăştia care-am plecat locuim în condiții mizere ca să ne facem palate. Nu, ne facem case în România pentru că ne dorim să ne întoarcem, şi le facem fără mari sacrificii, pentru că asta înseamnă un trai decent, pentru asta am plecat, nu de flori de măr.

    1. Sunt de acord că există diferențe și că de multe ori este mai bine pe meleaguri străine. Și eu sunt plecată dar am curajul să recunosc faptul că nu e strada unsă cu miere aici, că nu totul funcționează ceas, și că ei n-au nimic în plus față de noi ca să reușească😂😂😂

  3. nu e chiar asa. depinde de nivelul de educatie al fiecaruia. exista oameni si oameni. Cei pe care ii descrii in articol provin din clasa mai nescolita a societatii.

  4. Sincer, dupa ani in diaspora nu pot sa nu compar.
    Sa nu uitam ca romania este codasa europei la birocratie, la calitatea invatamantului, la calitatea sistemului medical, dar fruntase la numarul de farmacii si spagi. Doar cei plecati in albania ar putea vedea lucrurile mai bine in Romania.
    Sotul refuza sa vina in Bucuresti nici macar in vacante… desi eu vad o evolutie in bine.

    1. Fiecare își găsește cel mai bun loc și e e bun pentru unii nu e și ptr alții, și e ok să fie așa. Doar că uneori uităm să spunem că nicăieri nu e ușor și nicăieri nu curge lapte și miere la robinet! Doar lăudam țara de adopție în încercarea de a ne justifica alegerea deși nimeni nu ne cere!

  5. Adăugând: români care dorm alături de o altă duzină de români, dar acasă și-au construit un mic conac, să vadă țăranii cât de bine o duce el peste hotare. Românași rupți de foame și în coate, dar acasă se duc la restaurante de fițe, să știe prostimea că el e mare patron în vest.

Lasă un răspuns