VIAŢA DE ZI CU ZI

Toată viața am așteptat să vină americanii

Eu când eram copil știam o treabă: într-o zi or să vină americanii și în loc să văd desenele rusești cu iepurașul Zait, am să văd Tom & Jerry cât e ziulica de lungă (bine, înlocuiam iepurașul și lupul cu o pisică și un șoricel dar eram și eu copil naiv), iar pe stradă o să curgă lapte și miere de o să ne umplem de albine. Și asta nu o să fie tot. Voi putea în sfârșit să-mi cumpăr blugi Rifle sau Levi’s (na ăștia erau atunci n-aveam cum să știu că mai sunt și alte firme) și să mănânc mâncare chinezească din cutii așa cum văzusem eu la Dinastia pe video.

Visam cu ochii deschiși să intru în magazin și să cer o pereche de blugi, căci pe vremea aceea erau disponibili doar la shop și chiar dacă îți permiteai fabuloasa sumă de 20 de dolari perechea, nu aveai cum să-i cumperi. Mda, la shop mergeau doar străinii, se plătea doar în USD și cam trebuia să justifici de unde naiba ai tu 20 de $ J

Visam să vină americanii și să mănânc alune d-ale americane, nu știam cum sunt dar auzisem că sunt bune, să port blugi piramidă și să am și eu la liceu colegi cum erau băieții din NKOTB (New Kids on The Block pentru cei care au avut curajul să nu fie fani!). Era țelul meu și aș fi considerat că a venit Crăciunul mai devreme pentru vreo cinci ani dacă îmi făceam în liceu un iubit care să mă țină de mână în timp ce în cealaltă căra un casetofon d-ăla supradimensionat și cu luminițe. Și normal, musai cu geacă două numere mai mari, plină de etichete (mi-am făcut singură una cu etichete de espadrile 🙂 ). Dacă râdeți cumva, înseamnă că v-ați născut după 1989 și în acest caz să vă fie rușine!

Fi-miu mă întreabă zilnic dacă diverse jocuri și jucării erau când eram eu copil. În realitate mă întreabă care era Lego-ul meu favorit când aveam cinci ani, căci nu concepe că eu n-aveam ce are el? Cuumm? N-aveai Lego? Bine, hai, care era desenul tău favorit de la Disney! Nici d-ăsta n-aveai? Dar aveai NickJr! Nuuuu???

Nu, nu le aveam dar mi le doream, cu disperare, bine pe unele nici nu știam să mi le doresc căci nu știam că există. Îmi doream ca atunci când vor intra americanii la mine-n sat să-mi aducă o păpușă Barbie (văzusem la reclame la video :P) cu o garderobă completă, cu mânuțele și piciorușele ei care se mișcau individual și cu capul pe care puteam să-l așez în diverse poziții fără să fie nevoie să-l rup și să-l lipesc cu aracet ulterior, așa cum făceam la ”Barbie” autohtone.

Ce mai așteptam de la ei? Aa, da, niște pantofi Nike, muuuultă ciocolată, pepsi și cola și fanta, un trening d-ăla cu scris cauciucat, un ceas electronic cu luminițe colorate și gumă de mestecat care chiar făcea baloane

Deci m-am pus pe așteptat, cam de la vârsta la care am fost capabilă să înțeleg ce așteptăm și pe cine, doar că a fost ca-n bancul acela: ”m-am însurat și am făcut copii ca să aibă cine să-mi dea un pahar de apă când oi fi pe patul de moarte, și acu nici măcar nu-mi este sete”. Pentru că: blugi nu prea port, cola, fanta și alte acidulate nu gust, alunele sunt person non grata iar păpușa Barbie….doar dacă mi-o duce Ken J

Voi ce visați să vă aducă americanii?

americaniSursa foto: pexels.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s