VIAŢA DE ZI CU ZI

Uite așa se pierd clienții înainte să apară

Țară cvilizată, cu apă caldă din belșug și electricitate câtă vrei, dacă ai bani pe cartelă bineinteles, țară la care visam când eram copil. D-aia zic eu că nu e bine să visezi și să-ți dorești, că Dzeu se satură de rugile tale la un moment dat și-ți dă ce vrei. Na, și să te vezi atunci cum te descurci!

Buun, să ne întoarcem la pământul făgăduinței ăsta, lăudat mai ceva ca icoanele făcătoare de minuni și unde totul este online. Io când am aflat vestea asta m-am bucurat ca la prima păpușă Barbie. Păi nu sunt eu regina online-ului? Nu cumpăr eu și cuie dacă trebuie numa să nu mă deplasez? Auzi tu, până și utilitățile să le contractezi online. Păi de ce n-am aflat eu mai devreme și mi-am irosit atâția ani pe la cozi și ghișee? Ia să facem repede niște comenzi online să ne bucurăm de internet. Primul hop este că netul nu e ăla pe care-l știu eu, de la mine din Rahova, ci până încarcă ceva ai timp să gătești o ciorbiță ba chiar și o tocăniță.

Dar dai totul la spate și ce mai contează că durează două zile și două nopți să umpli coșul până la nivelul la care cardul face pur și simplu apoplexie, important este să fie plin și să apeși pe Checkout :). Simțisem eu așa, în ultimele săptămâni că pe oamenii ăștia de la customer service nu-i dă inteligența afară din casă dar mi-am propus să nu am prejudecăți, să las Zen-ul să mă inunde și să mă gândesc la faptul că orice întâmplare e un dar în viața mea (mna acum nu toate darurile ne și plac). Deci fac comanda, specific faptul că interfonul e kaput, prin urmare să-mi dea un bip când ajung ca să-mi mișc trupșorul la parter să puș ză batăn.

Nu numai că scriu asta la notițe ci dau și telefon să mă asigur că engleza în care am scris io au priceput-o și ei. Desfac un prosecco, dau reject la oricine sună să nu care cumva să fiu angajată în alt apel când dă șoferul bip, și mă pun pe pândit telefonul. Și stau, și stau, și stau, și stau și … primesc un email în care mi se spune cu regret că nu-mi merge interfonul așa că mă vor mai căuta ei cu livrarea. Domne da cât de deștept să fie șoferul ăla să se prindă așa din prima că nu-mi funcționează interfonul?

Și uite așa încep o seară romantică cu ”indianca” de la call center. Nu știu dacă ea pricepea ce zic eu, da io sigur nu pricepeam ce zice ea așa că am trecut la un schimb ostil de emailuri din care aia jumulită am ieșit eu: adică am rămas cu părerile lor de rău, am aflat că au o procedură pe care evident doar regina o poate schimba și că sloganul noi muncim nu gândim îl au în cuget și-n simțiri. Dacă nu scrie la procedură, încercarea de rezolvare a cereri clientului, ar fi un sacrilegiu pentru care sunt convinsă că angajatul cu așa tupeu ar fi ars pe rug.

Scrie negru pe alb că șoferul tre să sune la interfon? Scrie! A sunat? A sunat! Aaa, faptul că interfonul nu funcșionează e problema ta și nu e prevăzută o acțiune în procedră pentru așa situație ieșită din comun pentru care un întreg comitet trebuie să se adune ca să ia o decizie. Poate chiar să facă marea faptă de a îmbogăți procedura, dar este o chestie pe care doar șefu lu șefu lu șefu o poate decide. Mai simplu ajungi la Dumnezeu 🙂

Așa că dacă lor nu le trebuie un client în plus, de ce să-i mai deranjez? Mi-am șters contul, am anulat comanda și am scris și le relații cu clienții, nu că mă gândesc că le-ar păsa ci doar ca să-mi exersez engleza scrisă 🙂

person-woman-eyes-face

Sursa foto: pexels.com

Lasă un răspuns