VIAŢA DE ZI CU ZI

Cum arată un zbor de coșmar

Mă laud cu faptul că îmi revin repede din șocuri și nici nu mă impresionez ușor mai ales de când sunt mamă. Știți vorba aceea: am copil nu mă mai poți speria cu ușurință. Doar că uneori viața te ia prin surprindere și înțelegi de ce trebuie să te pregătești non-stop căci mereu apare ceva diferit.

Pe mine m-a marcat ultimul drum cu avionul, atât de tare încât mi-au trebuit câteva zile să-mi revin și să vorbesc despre asta. Recunosc faptul că în trecut aveam o problemă cu copiii și căutam în avion, cel mai îndepărtat loc de orice ființă umană sub 10 ani. Eram în stare să accept și loc la geam, eu care-mi iau doar la culoar, numa să scap. Ei dar ce te faci când ești înconjurat de animăluțele astea mici? Cum scapi?

Cum rămâi cu mintea întreagă când călătorești cu tabăra de copii, pe o cursă care după ce că durează 3 ore mai și întârzie. Știți cum e în stupul de albine? Uite că eu nu știam, dar tocmai am aflat. Nici după o noapte în club nu-mi ”zbârnâia” creierul atâta timp. Ați văzut vreo ființă vie care să vorbească 4 ore încontinuu? Să nu facă pauză să tragă aer și să respire? Eu am văzut 20, la un loc. Și le-am și auzit :))) Bâââzzz, bââââz, bâââââz. Bine, încă mă mai întreb dacă nu suferiseră niște mutații genetice, și nu cumva erau rodul unor experimente de laborator altfel nu-mi imaginez verva lor. Că doar nu veneam de la Amsterdam 🙂

Atât îmi venea în minte: ”luate-ar hingherii Bubico”, ca să pot să-mi domolesc pornirile de violență verbală care mă cotropeau. Imaginați-vă că în tot acest timp cele două profesoare care îi însoțeau n-au sesizat iritarea unui întreg avion! Ele vorbeau liniștite de parca erau în ashram și toți din jur semnaseră legământul tăcerii!

Și ca și cum asta n-ar fi fost suficient am mai stat și lângă Jenică. Cine era Jenică? Cum, nu-l știți pe Jenică, darul femeilor pe pământ? N-ar trebui să comentez că am stat lâmgă el, când altele și-ar fi dat un rinichi da dacă-s cârcotașă ce să fac? Acum recunosc, n-am stat chiar lipită de el, că o fraieră s-a așezat pe locul din mijloc și m-a separat puțin de idolul ăsta care mai era și suflet sensibil, căci altfel nu nțeleg de ce îți iei loc la geam când scaunul este în mare pericol ca la ridicarea ta să fie desprins de podele.

Cum am aflat că-l cheamă Jenică? Simplu, avea tatuat pe braț un …..vultur, evident, și sub el numele său. Dacă te cheamă Jenică e clar că nu poți fi decât vultur, adică te-ai născut pentru un destin măreț, că altfel te chema și pe tine Gheorghe, Ion, Vasile. Sper că realizați că avea tricou alb…Armani jeans care scotea în evidență țâțele mai mari ca ale mele (na am fost oleacă pizamșă nu zic nu), teniși colorați și jeans prespălat, bine asezonate cu cu un mic zirconiu diamant  în ureche. Cum să nu te îndragostești? N-ai cum, și sigur mi se întâmpla dacă nu erau albinuțele din jur.

De ce oare mi se întâmplă mie toate astea? Cred că Dzeu mi-a dat un semn și de acu, înainte de orice zbor, țin post negru 😛

plane

Sursa foto: pexels.com

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s