VIAŢA DE ZI CU ZI

Detergentul care face minuni

Dacă vă pun repede să alegeți cel mai bun detergent, care scoate 99,9% dintre petele cunoscute și necunoscute ce răspundeți? Vă zic eu: Ariel sau Persil. Well, greșit, complet greșit, nota 4 și la loc în bancă. Cel mai bun detergent este corporația. Da, da, scoate orice pată aveai înainte și îți lasă creierul complet albit și curățat de orice dorință de viață dincolo de clădirea cu cartelă, de orice dorință de libertate și de orice ambiție personală în afară de aceea de a mulțumii investitorii :).

Nu sunt ipocrită, ba recunosc cinstit și cu mâna pe inimă ca și mie mi-au spălat creierul primele două companii. Pe la a treia deja petele începeau să iasă tot mai greu, era nevoie de spălări repetate la programul de supergrele, la a patra unele au fost considerate imposibile și trecute la categoria de nerezolvat, iar la a cincea…..pfuuu 75% din creier este de necurățat.

Da, m-am intors în corporație și nu mă mai regăsesc deloc după cele șase luni acasă în care mintea s-a murdărit din nou cu dorința de viață, cu ideaa că e doar o slujbă care îmi pune pâine pe masă (și pantofi în picioare :)), cu abilitatea de a-mi închide telefonul când ies pe ușa coporației, de a nu deschide laptopul în we și de a nu-mi păsa dacă în inbox apare un email pe care scrie Urgent. Urgențele trebuie să se rezolve în programul de lucru că nu suntem linie de gardă și nu vorbim de viață și de moarte 🙂

Cred ca și analize de sânge dacă-mi fac nu mai apare la corporație “valoare în afara limitelor admise pentru vârsta și sexul pacientului” :). În astea șase luni am învățat să trăiesc din nou, să trăiesc nu să exist, și să mă bucur de lucrurile simple din viață nu de falsa mărire și importanță. M-am bucurat mai mult de o eugenie în parc la ora 12 ziua, decât de mesele la „fitze” doar seara târziu sau în weekend. M-am bucurat de vacanță nu de stat pe plajă cu laptopul în brațe, telefonul lipit de mână și mintea la un „to do list”. Bleah

Nu spun că e rău să ai ambiții, să-ți dorești ceva, până la urmă fiecare are planul lui în viață, dar întreb când ajungi să te mai bucuri de toate lucrurile alea materiale pentru care îți spui că merită sacrificiul? Și nu, nu mi-o băgați p-aia cu gloria și dedicarea că dacă ar fi așa toți am fi voluntari în Africa. Să fim serioși, toți muncim pentru bani! Doar că pe cruce la sfârșit nu scrie nici că erai director, nici mare ”manajer”, nici câți bani ai câștigat.

Am un coleg de birou fooooarte ambițios și doritor să urce cât mai repede pe scara ierarhică. La 30 de ani este Global marketing director și se visează SVP până la 40. Se uită cu jind la mine, mă invidiază pentru că am plecat din țara natală și mi-a spus că ăsta este planul lui și al soției, să se mute câțiva ani în altă țară ca să-și poată accelera ascensiunea. Spune cu mândrie și cu supărare că are 30 de ani, cu mândrie că este global și îl pupă mă-sa pe glabelă de câte ori îl vede. și cu ciudă că până la vârsta asta a făcut “doar” atât. Este primul care vine și ultimul care pleacă, cu un nivel de adrenalină de iți vine să iei ecstasy in preajma lui, într-o căutare continuă de afirmare. L-am întrebat ce face în timpul liber și ce hobby-uri are. Pai n-am timp liber!!! Aaa, bun așa. Ai copii? Nuuu, n-avem timp acum, trebuie să ne concentrăm pe carieră.

Nu mi se pare ciudat să nu vrei copii sau să nu vrei ceva, nu e o normă care trebuie urmată, ne căsătorim până la 25 de ani, facem doi copii, plantăm un copac, clădim o casă și ne urâm cu ferocitate partenerul. Dar așa cum îmi spune că nu are timp de copii, așa îmi spune ca n-are timp de vacanțe, că are un bucket list pe care îl va bifa într-o zi când va fi în vârf, și că umblă cu niște shakeuri care îi ”vor defini mușchii”, pentru că evident nu are timp să meargă al sală . Aș vrea să mă întâlnesc cu el peste 10 ani, îi doresc din suflet să fie SVP, dar să fie liber.

De ce m-am întors în coporație? Pentru că am fost provocată la o aventură în UK și eu întodeauna zic da la provocări :), pentru că îmi place la nebunie să fac marketing și digital și pentru că vreau să trăiesc în cât mai multe locuri din lumea asta (înainte să mă întorc definitiv în satul meu natal),  cât încă nu mi-a luat mințile neamțul ăla Alzheimer și nu m-a doborât osteoporoza. Si cel mai  bine este să explorezi pe banii altora 🙂

brain wash

Sursa foto:pexels.com

 

2 gânduri despre „Detergentul care face minuni

Lasă un răspuns